CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. – Din lat. convincere (după învinge).
A convinge este o experienta specifica speciei umane. Animalele exprima, informeaza, dar nu se pun niciodata in postura de a convinge. De altfel, carui punct de vedere particular, carei convingeri i-ar sluji animalului drept purtator de cuvint? Masina nu face alceva decat sa prelucreze informatia, in ciuda fantasmelor cu care uneori e investita, cum ca ar fi autoarea vreunei incercari de a convinge. Masina nu are nici un fel dc constiinta sau punct de vedere propriu. Doar omul convinge. Asta, probabil, il instituic ca fiinta cuvantatoare.
A convinge, pentru om, este o activitate complexa, multiforma. Intr-o acceptiune mai larga a termenului, aceasta inseamna atat a convinge mediul material sa se supuna unui proiect formulat in privinta sa, cum ar fi slefuirea unui os in varf de sageata sau forma de ac pentru a coase, cat si a convinge o alta persoana sa impartaseasca o anumita opinie sau sa adopte un anumit comportament.
Pe plan antropologic, aptitudinea de a convinge, este matricea tehnicii insasi, fie ca e vorba despre tehnicile materiale, precum capacitatea de a confectiona unelte, fie despre tehnicile intelectuale.
Cuvantul uman inglobeaza aceste trei registre: a exprima, a informa, a convinge. El este fructul unei combinatii originale a acestor trei elemente in sanul careia a convinge joaca un rol preponderent.
