Nu există medicament mai bun decât încurajarea. Puterile sale vindecătoare îl pot ridica pe cel descurajat, îi alină durerile, îl întăresc şi îi reaprind focul speranţei în suflet. Încurajarea este ca un vaccin de care e nevoie atunci când boala este virulentă şi duce la slăbirea organismului.

Lumea din jurul nostru ne oferă din plin motive pentru a fi descurajaţi: somaj, conturi fără acoperire în bănci, probleme de sănătate, pierderea unei persoane dragi, ratarea unei promovări, divort, scăderea capacităţilor fizice ale trupului odată cu înaintarea în vârstă, angajamente încălcate. Proabil că şi tu poţi adăuga la această listă multe alte surse care provoacă decurajare personală.

Atunci când privim la problemele globale ale acestei lumi, se pare că factorii care provoacă descurajarea sunt din ce în ce mai numeroşi: economia, terorismul mondial, războaiele, sărăcia, nenumărate forme de abuzuri, tulburări sociale de toate tipurile.

Pericolul care ne paşte atunci când ne concentrăm prea mult asupra acestor motive de descurajare este acela că în percepţia noastră motivele se pot amplifica, aşa cum ochii unei albine amplifică lucrurile pe care le văd. Totul devine denaturat şi dezordonat!

Cineva scria că  ’’Cel care este descurajat Îl măsoară pe Dumnezeu după propriul său model mic şi contractat şi limitează puterea infinită prin priceperea sa finită, de om.’’