Traim intr-o lume a secolului XXI, mai globală, super activă digital și transparentă, cu flux de informaţii şi de inovare mai rapid ca oricand, în care nimic măreț nu se face fără un fel de matrice complex. In acest context, un leadership bazat  pe practicile tradiţionale de dezvoltare va încetini creşterea dvs. ca lider.  Evaluările tradiţionale  vor da rezultate fals positive (vezi evaluarile ametitoare ale oamenilor politici), amețindu-vă să credeți că sunteți mai pregătiți decât sunteţi cu adevărat. Leadershipul în secolul XXI e definit şi demonstrat de trei întrebări.

Încotro sa priviți pentru a anticipa următoarea modificare în modelul dvs. de afaceri sau în viaţa ta? Răspunsul la această întrebare e în calendarul dvs. Cu cine vă petreceți timpul? Pe ce subiecte? Unde călătoriţi? Ce citiți? Şi apoi cum transformați astea în înţelegerea potenţialelor discontinuităţi,şi apoi în decizia de a face ceva chiar acum. Ce faceti ca sa  fiți pregătit pentru situatiile neprevazute?  Există o echipă de leadership in care fiecare membru, colecteaza tendinţe care au impact  şi împărtăşesc acestea, apoi decid să corecteze cursul strategiei sau să anticipeze o nouă mişcare. Marii lideri nu țin capul în jos. Văd după colțuri, modelând viitorul, nu doar reacţionând la acesta.

A doua întrebare este, care este măsura diversității  reţelei personale şi profesionale de persoane interesate? Auzim adesea despre reţele. Putini oameni inteleg ca in lumea de astazi a fi parte din retele  si a forma retele a devenit o activitate vitala. Dar într-o oarecare măsură, toţi avem o reţea de oameni cu care suntem comfortabili.  Această întrebare se adresează capacitatii de a dezvolta relaţii cu oamenii care sunt foarte diferiți față de tine. Aceste diferenţe pot fi biologice, fizice, funcţionale, politice, culturale, socio-economice. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor diferenţe, ei comunică cu tine şi au încredere în tine suficient să coopereze cu tine în atingerea unui scop comun. Marii lideri înţeleg că a avea o reţea mai diversă e o sursă de identificare a modelului la nivele mai mari şi, de asemenea, de soluţii, pentru că ai oameni care gândesc diferit de tine.

A treia întrebare: eşti suficient de curajos să renunţi la o practică ce ți-a adus succes în trecut? Există o expresie: ascultă ca să fii ascultat. Dar dacă tu urmezi acest sfat, șansele cele mai mari sunt ca vei continua să faci ceea ce e familiar şi confortabil. Marii lideri îndrăznesc sa fie diferiți. Nu vorbesc doar despre asumarea de riscuri, ci chiar și le asumă.  Impactul cel mai mare vine când ești capabil să construiești rezistenţa emoţională.

Să reziști oameniilor care îți spun că noua ta idee e naivă, necugetată sau pur şi simplu proastă. Sa rezisti ostilitatii, neintelegerilor refuzurilor si sa mergi mai departe. Interesant că oamenii care vi se vor alătura nu sunt membrii obișnuiți din reţeaua dvs. Sunt adesea oameni care gândesc diferit şi, prin urmare, sunt dispuşi să vi se alăture în a face un salt curajos.

Şi acesta e un salt, nu un pas. Mai mult decât programele tradiţionale de leadership, răspunsul la aceste trei întrebări va determina eficiența dumneavoastră ca lider din secolul XXI.

Prin urmare, ce face un mare lider în secolul XXI? Am întâlnit mulți şi ei ies în evidență. Sunt femei şi bărbaţi care se pregătesc nu pentru predictibilitatea confortabilă a zilei de ieri dar și pentru realitățile de azi şi toate posibilităţile necunoscute de mâine.

Observa – analizeaza – sintetizeaza – decide – actioneaza

Atunci când o problemă oarecare întârzie calea evolutiei, suntem de multe ori gata să ne îndoim de noi înşine, să ne îndoim de validitatea ţelului nostru, să ne îndoim de reuşita  acţiunii noastre. Evenimentele neaşteptate care interferează cu activitatea noastră rutinieră ne ameninţă stabilitatea. Reacţionăm exagerat, şi tocmai acest sentiment de panică ne împiedică să rezolvăm problema cât mai repede cu putinţă.

Nu atât problema ca atare ne zdruncină încrederea în noi; atitudinea noastră în raport cu ea împiedică abordarea rapidă şi eficientă a obstacolului.

Dacă intrăm în panică de îndată ce lucrurile merg prost, de regula facem acelaşi lucru: ne subminăm capacitatea de a rezolva problema. Cum percepem un semnal de alarmă, îngheţăm, ne gândim că nu ne putem descurca şi dăm bir cu fugiţii, abandonând totul; cu alte cuvinte, nu ne folosim întreg potenţialul. Dacă ne închipuim că suntem guvernaţi de forţe care scapă controlului nostru, probabil că ne vom comporta în consecinţă.

Totuşi, dacă avem încredere în capacitatea noastră de a direcţiona evenimentele, putem să trecem la acţiune şi să ne transpunem ideile în realitate . Trebuie să fim conştienţi de forţele noastre si sa avem incredere in ele, pentru a avea acces la ele în caz de nevoie.

Fiecare problemă are un punct slab; acesta este locul în care poţi să introduci o pană pentru a o despica şi sfărâma; dar, înainte de a putea să scapi de dificultatea respectivă, va trebui să o înfrunţi. Fugind, nu scapi decât pe termen scurt.

Intoarce-te şi uită-te la lucrul care te supără şi te întârzie din drum. Vei descoperi că situaţia nu este decât pe jumătate atât de rea pe cât ţi-ai închipuit. Analizeaza problema în toate detaliile ei şi descâlceşte-o ca să-i găseşti o soluţie, şi vei

observa cum îşi pierde puterea asupra ta. Uitându-te la obstacol, capeţi controlul asupra situaţiei, iar aceasta va deveni mai puţin ameninţătoare. Dacă demontezi problema în bucăţele usor de mânuit, vei putea să te ocupi de fiecare pe rând şi să

demontezi întreaga structură cu minimum de efort şi fără teamă.

Pentru a-ţi păstra firea în situaţii dificile, ai de străbătut trei etape :

observaţia – analiza – sinteza – decizia – acţiunea.

De cele mai multe ori, alegem non-acţiunea în locul acţiunii, fiindcă ne este  teamă de ceea ce am putea afla. In loc să întrebăm, ne chinuim rememorând toate lucrurile pe care le-am făcut şi care ar fi putut să o ofenseze pe cealaltă persoană.  In loc să aflăm adevărul, ne perpelim în coşmarul acuzatiilor si autoacuzaţiilor; cu alte cuvinte, ajungem la oboseala sau chiar epuizare mentală şi ne provocăm singuri o stare de anxietate. Ca întotdeauna, ai mai multe opţiuni. Poţi fie să te plângi, să perorezi şi să

povesteşti tuturor prietenilor şi vecinilor despre nedreptatea care ţi s-a făcut, fie să te aşezi pentru un minut şi să-ţi pui mintea la contribuţie. Examinează faptele cu calm.

Depinde numai de tine dacă vrei să rămâi în continuare supărat in non-acţiune  sau dacă preferi să faci o încercare de a îndrepta situaţia in acţiune.

Aşadar, observi cu atenţie ce se întâmplă, apoi cauţi linia cea mai bună de rezolvare prin analiza si sinteza, iei apoi o decizie ferma si bine argumentata şi, in final, pui în practica cu fermitate soluţia aleasă. Dacă apelezi frecvent şi cu succes la acest gen de abordare a problemelor, încrederea în propriile tale forţe va creşte, iar, în final, vei simţi că te poţi baza pe tine însuţi şi vei avea un sentiment de optimism, întemeiat pe faptul că ai rezolvat în chip fericit complicaţiile anterioare .

Adoptarea unei atitudini constructive pozitive în faţa greutăţilor îţi extinde aria de posibilităţi, deoarece, cu cât creşte capacitatea ta de a rezolva probleme mărunte, cu atât creşte şi probabilitatea de a te descurca în situaţiile mai serioase. Dacă înveţi să faci faţă împrejurărilor potrivnice, acumulezi experienţă şi îţi dai seama de numărul mare de acţiuni care stau în puterea ta, iar atunci eşti într-adevăr pe cale de a deveni tu însuţi.

Dă la o parte obstacolele şi uită de ele. Poţi să faci orice, dacă vrei cu adevărat, poţi depăşi dificultăţile, iar în cursul acestui proces vei învăţa să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi cunoşti capacităţile şi puterea de a realiza diverse lucruri.

Expresia “Nulla dies sine linea” s-a păstrat în conştiinţa colectivă graţie faptului că Plinius cel Bătrân, erudit roman din secolul I d.Hr., o consemnează în celebra sa lucrare “Istoria naturală”, cu referire la pictorul grec Apelles.

Nulla dies sine linea este o expresie latinească, însemnând “Nicio zi fără linie” (fără să tragi linie), altfel spus, într-un sens larg, “Nicio zi pierdută”, “Nicio zi fără eforturi susţinute”, “Nicio zi fără un program riguros”, “Nicio zi fără să adaugi valoare la ziua de ieri”. Numai aşa îţi poţi atinge ţelurile, numai aşa se pot face bine lucrurile care sunt de făcut, numai aşa se formează obişnuinţa muncii.

“Nulla dies sine linea” poate fi deviză şi astăzi, pentru fiecare dintre noi, dacă suntem preocupaţi de a da sens fiecărei zile, dacă vrem să reuşim să ieşim din caracterul indistinct, confuz şi repetitiv al unor activităţi, optând pentru o muncă susţinută, făcută cu pasiune, astfel incât să avem după ce trage o linie in fiecare zi, “linia” care ne aparţine şi ne reprezintă.

NULLA DIES SINE LINEA  nici o zi fără o linie. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercițiul zilnic esențial pentru desăvârșirea măiestriei artistice. Beethoven și Arghezi le-au luat drept deviză.