Individualitatea umana

Problema individului este foarte actuală pentru cercetarea  inter si multidisciplinara contemporană. Interesul se explică prin orientarea antropolo­gică a disciplinei, care concepe omul împreună cu tot ceea ce are legătură cu el ca fiinţă socială, concretă şi mutabilă istoric. Isto­ricii au cercetat – intensiv şi cu succes – societatea, sub aspect economic, social şi politic.

Ei nu ni l-au revelat însă pe om, „atomul” oricărei structuri sociale; omul rămîne şi pe mai departe învăluit de structuri. De bună seamă, dispunem de un stoc consistent de descoperiri privind formele comportamentului cotidian al omului; de asemenea, ne sînt cunoscute ideile şi opi­niile multora dintre predecesorii noştri.

Istoria mentalităţilor ne-a făcut cunoscute aspecte variate ale imaginii despre lume care i-a călăuzit pe oameni în societăţi diferite, fiind astfel reconstituit -cel puţin ipotetic – cadrul conceptual în care se manifestau credinta, simţirea, gîndirea şi acţiunile acestor oameni. Dar mentalitatea este înainte de toate o formă de exprimare a psihologiei colective, de grup, deci a faţetei extrapersonale a conştiinţei individuale; ea reprezintă generalul, comun membrilor grupurilor sociale mai mari sau mai mici.

Atenţia s-a concentrat însă mult prea puţin asupra constelaţiilor unice şi irepetabile în care se grupează elementele imaginii despre lume în conştiinţa unei anumite fiinţe individuale. Problema individualităţii în istorie este, aşadar, una ambivalentă. Pe de o parte, ea rezidă în investigaţia referitoare la formarea eului uman, la personalitate, care, deşi modelată în sînul unei comunităţi, dobîndeşte în acelaşi timp conştiinţa parti­cularităţii şi suveranităţii sale faţă de respectiva comunitate, ceea ce îi permite să se exploreze pe sine.

Pe de altă parte, încercările istoricilor de a reconstitui traseele care au dus la autodefinirea personalităţii şi la tipul ei propriu de autocunoaştere – la rîndul lui caracteristic unei anumite societăţi – nu reprezintă altceva decît o căutare a sursei inconfundabilului culturii acelei societăţi, a individualităţii ei istorice.

Problema individualităţii umane nu constituie doar o preocu­pare a psihologiei, filozofiei, sociologiei sau literaturii; ea este şi o preocupare a istoriei. Tematica individului dobîndeşte, în contextul redefinirii  Europei şi al aspectelor ei adiacente, o însemnătate specială. Continentul european, care a fost (si inca mai este) un amalgam de civilizaţii locale, a devenit, tocmai datorită structurii specifice a personalităţii care s-a format aici, o scenă a proceselor de rezo­nanţă mondială.

Printre cauzele care au permis „Vestului”, Europei Occidentale, să transceandă graniţele societăţii tradiţionale şi sa facă din acest parcurs o evoluţie tot atît de inevitabilă pe cît de ire­versibilă se numără mai cu seamă: dezvoltarea urbană (a cen­trelor de producţie şi comerţ ca origine pentru apariţia iniţiativei antreprenoriale şi a relaţiilor sociale ale burgheziei),  transfor­marea concepţiilor etico-religioase crestine, precum şi structura epistemologică specifică, proprie doar Occi­dentului, cu consecinţa ei, progresul nestăvilit al ştiinţei şi tehnicii, culminînd cu revoluţia industrială.

Nu  putem insa  să nu gandim că succesele din domeniul civilizaţiei materiale, noile sisteme de legături şi confi­guraţii sociale, apariţia unor modele etico-religioase fără prece­dent nu reprezintă altceva decît diversitatea manifestărilor unui tip specific de personalitate umană, ale unui tip care s-a hotărît să nu mai fie un „animal de turmă”, o „fiinţă tribală”, ci să rupă lanţurile comunităţii sale de castă şi să se individualizeze.

DSC_0029

Drumul libertatii trece prin cultura

Drumul libertatii trece prin cultura

Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine din decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Strabunicii, Bunicii, parintii, anturajul, scoala si nu in ultimul rind Biserica sunt de neinlocuit intr-o existenta normala a oamenilor in societate. Un adevar cunoscut,  dar neasimilat suficient spune  ca drumul  libertatii trece prin cultura si spiritualitate.

Exista o cultura de tip rural – realizata in jurul unei multitudini de obiceiuri, datini, ritualuri ce conduc la un comportament civilizat si o cultura livresca, din care omul scolit poate invata multe, dar nu in mod obligatoriu si bunele  maniere.

Problemele de educatie si comportare civilizata exista in intreaga lume si nu vor fi niciodata rezolvate pe deplin.  Situatia de la  noi, dupa multe zeci de  ani de imixtiune brutala, mai intai comunista, apopi capitalist salbatica si vulgara, in existenta sociala si chiar familiala, a unei forte oarbe, nemiloase, care, in  numele fericirii umane a cautat sa ne ucida fericirea, a incercat sa creeze „oameni noi”, asemenea  unor marionete stingace si supuse, este totusi deosebita de cea din alte parti.  Cum sa surizi  cind ti-e  frica? Cum sa te bucuri cind te temi ca vei fi vazut la  biserica ? Cum  sa-i spui cu drag unei doamne – ” Doamna „, cind exista un decret care te obliga sub semnul unei amenintari continue sa spui ” Tovarasa ” … ?

Cum sa te porti frumos, decent, cand mitocanul de alaturi este plin de bani.  Cum sa-ti pastrezi identitatea si preocuparea culturala cand politicianul semianalfabet iti rade in nas cand incearca sa te cumpere cu o punga cu nimicuri.

Nici o constrangere si nici o libertate a fiecaruia dintre noi nu poate inlocui sfatul unui om intelept, cumpatat si linistit.  In viata fiecarui om exista nevoia de modele, iar in societatea  romaneasca de dupa al doilea razboi mondial  si pana astazi,  evenimentul  cel mai dramatic   l-a constituit tocmai distrugerea acestor categorii ce ar fi trebuit sa devina modele morale. Si distrugerea continua si astazi, folosind alte mijloace, mai perverse.

Intelectualii, oamenii de cultura au umplut temnitele comuniste, tocmai ca pentru un cod al onoarei nu le  permitea sa treaca, in chip cameleonic, de la o doctrina politica la alta; harnicii si inteleptii satului au nimerit cam tot acolo si tot din  aceleasi motive. Si ne-a mai ramas modelul activistului de partid, multiplicat astazi in diverse forme si in diferite  partide.

A fost intr-adevar un „model” si trebuie sa recunoastem ca rezultatul s-a vazut si urmarile se resimt mai ales astazi. S-a deteriorat orice norma morala si aproape toate notiunile normale  au fost golite de sens. Astazi, suntem condusi de forme exacerbate ale activistului de partid, mai rele si mai devastatoare decat au fost activistii de partid, datorita unei capacitati de multiplicare incredibile.

Desigur, e vorba de o imagine trunchiata si catastrofica a societatii in care traim, dar nu putem sa nu tinem seama si de ea.

DrumulLibertatii

 

Tot despre rețele – Războiul bazat pe rețele

Tot despre rețele

Războiul bazat pe rețele (în engleză Network-centric warfare) este o nouă doctrină militară care a devenit posibilă datorită Revoluției digitale.

Este doctrina actuală a Revoluției în Afacerile Militare, reprezentând cea mai nouă etapă a cursei înarmării. Armele, senzorii și centrele de comandă și control sunt conectate prin rețele de comunicații digitale de mare viteză. Conceptul permite o desfășurare mult mai rapidă și eficientă a operațiunilor militare. Este vorba despre un salt calitativ de neimaginat acum 10 ani.

Dacă în Războiul din Irak din 1991 a fost nevoie de 2 zile din momentul în care o țintă era detectată până la trimiterea de forțe pentru a o distruge, în 2003 acest procedeu a durat aproximativ 20 de minute și va dura mai puțin de un minut în viitor. Este vorba despre o perspectivă „divină”, atotcuprinzătoare, de sus, asupra câmpului de luptă, de care beneficiază toate forțele prin fuziunea de informații.

În 1991, 500.000 de soldați dispuneau de o capacitate de transfer de informații de 100 megabiti/secundă. În 2003, 350.000 de soldați au atins un obiectiv mult mai dificil, grație creșterii ratei de transmisie la 3 Gigabiti/secundă, de 30 de ori mai mult. Se preconizează că în viitor, în primele minute ale începerii ostilităților vor putea fi distruse peste 500 de ținte strategice.

A fost pentru prima dată aplicat pe scară largă, într-o formă embrionară, în Al Treilea Război din Golful Persic.

Conceptul de Război Bazat pe Rețea a apărut pentru prima data în mod public in anul 1988, odată cu lucrarea “Network Centric Warfare: Its Origin and Future”, scrisă de către Vice Amiralul Arthur K. Cebrowski și John J. Garstka. Autorii nu au avansat nici o definiție a acestui concept, denumindu-l ca fiind de fapt o nouă eră în arta războiului, bazată pe tehnologie. Totuși, sunt subliniate unele dintre caracteristicile de bază:

– trecerea de la platformă la rețea;

– trecerea de la individual la parte a unui sistem de rețele;

– trecerea de la informație la cunoaștere.

In plus față de acestea apar alte două aspecte deosebit de importante: Speed of Command (viteza de comanda) si Self-Synchronization (auto – sincronizarea).

Prima definiție dată Războiului Bazat pe Rețea a fost: „modalitate de a genera putere de luptă prin integrare într-o rețea informațională a senzorilor, decidenților și executanților în scopul cunoașterii spațiului luptei, măririi vitezei conducerii, accelerării ritmurilor operațiilor, intensificării efectelor letale, accentuării protecției și realizării unui anumit grad de autosincronizare”.

Avem toate atuurile pentru a afirma că Războiul Bazat pe Rețea nu este altceva decât un concept prin care se fundamentează utilizarea eficientă a tehnologiei în domeniul militar în scopul de a modifica în sens pozitiv parametrii legilor luptei armate.

Premisa de la care s-a pornit în fundamentarea conceptului este aceea că societatea s-a schimbat profund datorita informației, iar domeniul militar nu trebuie să rămână în urma. Schimbările au fost generate de evoluția integrată a proceselor și organizațiilor economice, tehnologiei informației și de afaceri pentru a realiza noi standarde ale eficientei. Operațiile militare trebuie să se desfășoare după regulile unei afaceri economice profitabile și practic urmează să se supună acelorași modele de acțiune caracterizate prin:

– focalizare dinspre platforma, cu limitele ei specifice pentru senzori și acțiuni, către rețea, ceea ce oferă posibilități cvasi-nelimitate;

– tratarea actorilor nu ca elemente independente, ci ca făcând parte dintr-un ecosistem în adaptare permanentă;

– deschidere la opțiuni strategice rapide pentru a se asigura adaptarea sau chiar supraviețuirea în asemenea ecosisteme în schimbare.

Astfel, se va reuși ca in condițiile în care misiunile se diversifica și se înmulțesc, efectivele militare să fie reduse la limite care să nu afecteze credibilitatea armatelor, dar să le mențină acceptabile din punct de vedere politic, social, militar și economic.

Problema eficienţei acţiunilor militare a constituit dintotdeauna o provocare pentru planificatori. Victoriile á la Pirrus, în urma cărora învingătorul era aproape la fel de epuizat ca învinsul, nu au constituit un model tentant. Din motive de eficienţă, în acţiunile militare s-au folosit întotdeauna cele mai moderne instrumente pe care ştiinţa le-a putut oferi. De aceea, războiul a constituit oglinda epocii în care s-a desfăşurat. Era informaţională si a cunoasterii oferă resurse nebănuite pentru mărirea eficienţei tuturor tipurilor de acţiuni umane. Ea relevă ceea ce este comun acţiunilor, indiferent de domeniul în care acestea se desfăşoară. Lumea afacerilor a demonstrat că o sursă eficientă poate fi informaţională şi că deficienţele organizatorice, limitarea resurselor etc. pot fi compensate prin informaţii. Probabil, pentru prima dată în istorie, nu acţiunea militară a constituit un model de urmat pentru lumea afacerilor, ci invers.

Conceptul de Război bazat pe Rețea  este o încercare de extrapolare în domeniul militar a principiilor, procedurilor, subtilităţilor, mijloacelor folosite în competiţia economică, la fel de intensă, activă şi densă în neprevăzut ca o acţiune militară dinamică. Conceptul se bazează pe exploatarea imprevizibilităţii informaţionale, care va permite cunoaşterea aprofundată a spaţiului luptei, ca premisă hotărâtoare pentru a-l modela în folos propriu.

Societatea s-a schimbat profund datorită informaţiei, iar domeniul militar nu poate să rămână în urmă. Schimbările au fost generate de evoluţia integrată a proceselor şi organizaţiilor economice, tehnologiei informaţionale şi de afaceri pentru a realiza noi standarde ale eficienţei. Operaţiile militare trebuie să se desfăşoare după regulile unei afaceri economice profitabile şi, practic, urmează să se supună aceloraşi modele.

Războiul Bazat pe Rețea este un concept de avangardă tehnologică, accesibil, deocamdată, numai entităţilor care dispun de tehnologii de vârf (high-tech), de tehnologia informaţiei (IT) şi de structurile hardware şi software necesare folosirii acestora. Distanţa dintre avangardă şi ariergardă, în acest complex marş spre viitor, s-a mărit aproape insuportabil, ceea ce a generat o filosofie complicată a simetriei, disimetriei (nonsimetriei) şi asimetriei în spaţiul confruntării. De aceea, Războiul bazat pe Reţea poate fi privit din cel puţin două unghiuri:

– ca război de teatru, adică în calitate de confruntare într-un teatru de operaţii bine definit, atât ca arie geografică şi din punct de vedere al angajării, ceea ce menţine dimensiunile simetrice şi disimetrice ale confruntării, cât şi ca filosofie şi praxeologie a operaţiilor şi acţiunilor concrete;

– ca război extins şi în alte domenii decât cele specifice luptei armate, îndeosebi în ciberspaţiu şi în media.

Ambele dimensiuni reclamă noi abordări ale acestui fenomen şi noi modalităţi de investigare, cunoaştere şi înţelegere a spaţiului, sensului, scopului şi rolului confruntării în relaţiile internaţionale. Una dintre problemele cele mai tulburătoare şi mai greu de soluţionat se referă la implicaţiile acestui tip de război în fizionomia noilor conflicte militare.

Ne putem lipsi de teorie?

Nu sunt puţini cei care cred că ne putem lipsi de teorie, dar sunt şi mai puţini cei care cred că ştiu ce anume face un sistem să funcţioneze cum trebuie și să împlinească așteptările partenerilor de proiect.
Această postare îşi propune să contribuie la înţelegerea modului de funcţionare a sistemelor de lucru din Network Mareting. Dacă reformăm sistemul, partenerii vor putea ţine pasul cu reforma? Depinde performanţa unei rețele de fundalul său social, economic şi cultural? Dacă transformăm și adaptăm sistemele la noul ecosistem bazat pe digitalizare, informație și cunoaștere, se vor dezvolta rețelele existente în noul context la fel cum au făcut-o în cel vechi ? Intenţiile noastre sunt și teoretice dar mai ales și practice.
Metoda noastră este științifică, dar se raportează permanent și la datele empirice, formulând concluzii nu doar pe baza unor teorii. Cercetarea ne va conduce spre descoperirea esenţei caracterului vieţii din Network Marketing, spre logica acţiunii colective, însă călătoria noastră va începe din diversitatea existentă în sistemele de lucru din acest domeniu fascinant.

Evoluţia conceptuală a acestui proiect a fost cel puţin la fel de complexă ca şi dezvoltarea Network Marketingului însuşi. Se spune în general că, în zona socială, ipotezele trebuie deduse direct din teorii, trebuie adunate dovezi şi apoi trebuie formulate concluzii. Deşi teoriile şi dovezile au ocupat un loc important şi în acest proiect, parcursul lui general seamănă mai degrabă cu o palpitantă poveste poliţistă, în care apar mereu noi suspecţi ce trebuie verificaţi, în care se urmăresc piste false, se creează teorii parţiale, în care unele suspiciuni sunt lăsate deoparte, iar altele sunt interpretate în lumina unor dovezi nou apărute, în care fiecare enigmă rezolvată deschide o alta, iar detectivul nu este niciodată sigur cum se va sfârşi întreaga poveste.

Întrebarea esențială și legitimă care, de la afirmarea Network Marketingului cu 70 de ani în urmă, s-a pus de nenumărate ori in cele mai diverse forme, ar putea fi formulată astfel: de unde a izvorât interesul, într-adevăr ieșit din comun, pentru această abordare nouă a ideii de bunăstare, mai direct spus, care a fost și, parțial, este încă, motivul real ce a determinat marele public să se alăture acestei “mișcări” cu o pasiune neegalată înainte de alte tentative? 

Răspunsurile, desigur, n-au contenit să vină, atât din partea grupului numeros al performerilor, cât și din partea celor care, pe un ton ce a variat, de la critica zisă „obiectivă” până la pamflet, sau chiar situate în tabăra anti-Networking. Un lucru rămâne însă cert, dacă încercăm să evaluăm global și obiectiv acest fenomen, anume că astăzi nu se mai poate susține în mod serios că, având în vedere evoluția creatoare permanentă, dar și energia spirituală degajată,  Network Marketing ar fi un simplu efect al modei, sau al unor fenomene sociale trecătoare ce țin de gust și capriciu.

Daca Vrei sa ai Succes, Folosește Teoria Matematică a Rețelelor

Daca Vrei sa ai Succes,  Folosește Stiința Rețelelor.

Teoria matematică a rețelelor poate fi un instrument fundamental pentru înțelegerea strategiilor, dar și pentru formularea de parametrii cheie și de tactici de creștere. Toate afacerile depind de rețelele din care fac parte. Mai ales acum, in epoca informației și a cunoașterii. Crearea de rețele eficiente este, de fapt, despre optimizarea abilităților noastre în trimiterea și primirea mesajelor adecvate (și blocarea celor nepotrivite) în cele trei moduri în care ființele umane comunică în afaceri: față în față, prin telefon și în scris. Ca și în viață, lucrul cheie este de a profita la maximum de punctele noastre forte și de a ne minimiza slăbiciunile.

Totodată, creativitatea și inovația nu sunt neapărat atribute ale genialității. Ele sunt, de cele mai multe ori, atribute ale cuiva bine conectat cu alte persoane și rețele și care devine punte de legătură prin care circulă idei, concepte, soluții de care altfel nu ar fi avut cunoștință. Altfel zis, creativitatea și inovația sunt chestiuni de import-export. Pentru succes, este nevoie să ieși din zona de confort și să te întâlnești și cu alți oameni, să-ți mărești rețeaua și reputația.

Ce se va întâmpla cu toate aceste premise ale gândirii științifice se va vedea cel mai bine prin energia spirituală pe care o va declanșa, energie fundamentală nu doar pentru miza ei tradițională ci, mai ales, pentru deschiderile oferite pentru tema succesului și a bunăstării, pentru tema generozității și a lăcomiei. Există in acest sens, un teritoriu privilegiat al punctului de vedere științific: acesta este parametrizarea obiectivă. Cercetarea științifică obiectivă sugerează, prin tot ceea ce reprezintă, că succesul este altceva decât ceea ce se vede și ceea ce apare și permite chiar o definiție a succesului. Prin existența unei raportări la o realitate existentă, deși  abordarea științifică a Network Marketingului pornește de la matematică și statistică, demersul este mai aproape de fizică și biologie.

Caut persoane dornice să-și construiască în mod științific rețele puternice, profitabile  și sănătoase. S-ar putea să avem ecosistemul potrivit pentru misiunea, viziunea și visurile tale!…

Capitalul relaţional

Capitalul relaţional –  este activul fundamental in Network Marketing pe care il dezvoltă partenerul cu toți ceilalți participanți (cu clienţii, cu furnizorii, cu ceilalți parteneri). Capitalul relaţional (Relationship Capital) se constituie drept o sinteză a cunoştinţelor, experienţei şi încrederii, acumulate în timp, de partenerul respectiv în baza colaborării sale, de durată, cu toți ceilalți participanți, în vederea realizării propriilor săi indicatori de performanță. Pe măsură ce agentul economic evaluează cunoștințele pe care le posedă privitoare la proiectul sau, privite drept un activ fundamental al resurselor sale, el recunoaște că se cere schimbat tipul de relații pe care trebuie să le stabilească cu partenerii săi, și că este nevoie de dezvoltarea unor structuri organizatorice noi.

Marketingul relațional solicită o cu totul altă abordare a raporturilor cu partenerii de afaceri şi în primul rând a celor cu clienţii, faţă de maniera clasică, bazată pe legături de avantaj imediat (oportunităţi de moment). De la clasicul „Make and Sell Marketing” se ajunge la „Sense and Response Marketing”, potrivit remarcii lui Ph. Kotler. O pătrunzătoare înţelegere şi anticipare a nevoilor partenerilor si clienţilor pe termen lung ia locul efortului principal de continuă extindere a pieţei, pe seama creşterii cantitative a ofertei şi a numărului cumpărătorilor.

Bazele teoretice ale marketingului relaţional s-au sprijinit pe două curente majore: cel al şcolii nordice, focalizat pe marketingul serviciilor, şi cel dat de abordarea de tip reţea a marketingului interorganizațional. Natura marketingului relațional privită ca o practică contemporană a marketingului a reprezentat tema cercetărilor realizate mai ales in secolul XXI. Nu întâmplător domeniul serviciilor şi cel al marketingului interorganizaţional (business to business marketing) au asigurat terenul propice pentru dezvoltarea conceptului de marketing relaţional. Prin natura şi caracteristicile lor, serviciile solicită o durată mai lungă a contactului între partener şi cumpărător, permițând formarea și consolidarea unor legături pe termene mai lungi, cu efecte benefice pentru ambele pârți. Pe de altă parte, obiectul schimburilor interorganizaționale (intre parteneri) are un grad mediu de complexitate mai ridicat, față de cele realizate pe piața bunurilor de consum. Această complexitate sporită cere antrenarea unui număr mai mare de parteneri în operațiunile de schimb, fapt ce permite constituirea unor reţele cu ajutorul respectivelor legături.

În multe lucrări de referinţă termenul de marketing relaţional este contrapus celui de marketing tranzacţional. Marketingul tranzacţional are tendinţa să ignore construcţia şi întreţinerea adecvată a unor legături de durată între partenerii actelor de schimb. Într-o astfel de optică, partenerul este tentat să-şi schimbe pozitionarea, de îndată ce întrevede o nouă oportunitate. El se amăgeşte, de cele mai multe ori, cu perspectiva câştigării de noi clienţi, fără a mai pune accent pe efortul cultivării, în timp, a celor actuali. Împărtăşind punctul de vedere al majoritatii specialiştilor, ne permitem să formulăm opinia că însăşi folosirea termenului „tranzacţional”, ataşat conceptului de marketing, a fost cerută de crearea unei antinomii (tranzacţional – relaţional) pentru a putea sublinia mai bine schimbarea de mentalitate a celor care au îmbrăţişat noua paradigmă. Literatura de specialitate probează că ataşarea atributului „tranzacţional” conceptului de marketing s-a făcut concomitent cu folosirea expresiei de marketing relaţional.

Filozofia marketingului relaţional se sprijină, pe câştigarea de avantaje competitive pentru cel care îl practică, datorită retenţiei consumatorului, un timp mai îndelungat, în cercul de clienţi permanenţi, prin menţinerea şi creşterea nivelului de satisfacţie al acestora faţă de prestaţiile asigurate.