Credinţa religioasă a devenit o necesitate imperioasă pentru menţinerea omului în condiţia sa de fiinţă ontic-ontologică.

S-au produs, in special in ultimii 50 de ani,  mutaţii profunde în mentalitatea religioasă si in raportarea la valori a oamenilor în contextul scientizării conştiinţei sociale sub impactul urias pe care l-a avut asupra conştiinţei progresul ştiinţifico-tehnic din secolul al XX-lea.

De aici a început generarea unui proces de înstrăinare a omului de esenţa sa, de modelul său ridicat la nivel de sacru (în transcendent). Aceste procese culmineaza cu cresterea populatiei care se declara atee (conditie de altfel imposibila) si pana la mutatii importante in adoptarea unor credinte sectare (multe cu intentii cel putin dubioase) sau trecerea pornind de la argumente de natura logica sau rationala la islamism.

S-a ivit în  aceste condiţii nevoia de explorare a altei căi de universalizare umană şi de cucerire a orizontului veşniciei, care sa defineasca un coridor intre stiinta si crestinism, coridor in acelasi timp accesibil, bine argumentat rational, logic, dar si corect teologic. Ameninţaţi de defetismul ce însoţeşte fenomenul secularizării religiei, oamenii cad pradă cu usurinta  unor comportamente deviante, ceea ce se însoţeşte cu decăderea lor din condiţia umană ce le este de altfel  specifică.

În acest context de alienare existenţială, revine atat stiintelor cat si filosofiei, psihologiei si sociologiei dar si liderilor crestini, rolul de a interveni în procesul de re-realizare umană şi de a menţine omul în condiţia sa. Mai precis, dobândeşte importanţă în procesul educativ ontologia de factură laică şi, în legătură directă cu aceasta, filosofia culturii şi antropologia filosofică  dar puse de acord cu filosofia crestina.

Din perspectiva aceasta, devine plauzibilă posibilitatea universalizării şi chiar a nemuririi in sens atat axiologic cat si crestin.  Deci, nu pe cale fizică, ci pe cale culturală si sacra – prin re-creaţia valorilor crestine si re-punerea lor ca puncte de referinta comunitară şi societară, prin contribuţia pe această cale a oamenilor la sporirea patrimoniului axiologic comunitar şi societar cu finalitate existenţială.

Este punctul in care stiinta si religia se impune nu numai sa se sincronizeze,  si in acest moment numai crestinismul este pregatit sa faca asta fiind eliberat de fanatism,  dar si sa se recunoasca reciproc si sa comunice prin intermediul acestui coridor existential si esential pentru supravietuirea omenirii si valorilor crestine.

Sentimentul fericirii

Sentimentul fericirii este unul din cele mai rar întâlnite într-o viaţă de om. Este un sentiment dificil de inteles si adeseori gresit inteles. Este un cuvant uzat de utilizari improprii, chiar bizare sau hilare. Vezi cat de des este utilizat in cantecele de tot soiul.

Fericirea este un sentiment specific celor care au dobândit trepte superioare de personalizare, constiinta şi de realizare.

Orice societate corect construita, îşi propune să mijlocească, prin strategiile ei de dezvoltare educationala, economică, culturala, spirituala  şi socială, cote înalte de trăire a acestui sentiment de către membrii ei – cote care sunt atinse  numai ca urmare a mijlocirii procesului si sentimentului de realizare umană. Constitutia Statelor Unite are o prevedere, care poate parea ciudata unora, ca orice om are dreptul la fericire. Nu regasesc asta sub nici o forma in constitutia Romaniei, nici macar pe cale de consecinta.  Drept dovada ca este facuta de persoane care nu au o intelegere a esentei dreptului si a esentei umane.

În direcţia susţinerii procesului de realizare, societatea ar trebui sa-si fixeaze proiecte şi planuri de dezvoltare economică, de perfecţionare a structurilor ei organizaţionale în concordanţă cu principiile statului de drept, de stimulare a proceselor de emancipare axiologică şi împlinire spirituală si culturala. La acest proces complex de realizare umană participă nemijlocit individul însuşi. Constitutia, legile, sistemele fundamentale ale statului, cum ar fi sistemul educational, de sanatate si siguranta, ar trebui sa furnizeze un mediu care sa permita bunastarea, multumirea si fericirea oamenilor.  Chiar dacă nu totdeauna acestia nu înţeleg semnificaţia conceptului de realizare umană şi cu atât mai puţin termenul  de fericire.

Din pacate, deocamdata, de la al doilea razboi mondial si pana acum, Romania nu a produs  lideri politici care sa inteleaga aceste aspecte fundamentale si sa impuna un alt sistem de valori care sa faca aceste deziderate posibile. Si este atat de usor.

Aceste procese se produc nu numai prin împliniri materiale (usor si nemijlocit sesizabile) ci şi prin împliniri spirituale şi morale (mai dificil de sesizat). Aceste din urmă împliniri îi creează omului o stare de luciditate în legătură cu realizarea sa.

Deoarece fericirea nu vine, conform teoriei lui Maslow, numai din consumul de bunuri materiale, ci şi din satisfacerea, în anumite limite, a nevoii de proprietate şi de putere, a nevoii de recunoastere, din împlinirea profesională şi acţională, dintr-o satisfacere a nevoii omului de status şi rol în societate şi, în ultimă instanţă, din satisfacţia  lucrului bine făcut.pana la capat.  Tot aici  se încadrează şi trăirea echitabilă, în spirit de toleranţă şi dăruire pentru comunitate – ceea ce ar echivala şi cu simţul „datoriei împlinite” (în raport cu comunitatea, cu familia, cu sine însuşi).

Cred ca avem nevoie de un minister al fericirii, de unul al bunastarii, si de un departament al multumirii, conduse de vice-prim-ministrii (ce cuvant lung si lipsit de sens) care sa coordoneze si educatia, cultura, sanatatea, internele si economia ca departamente ale celor de mai sus.  Altfel, totul este doar un joc fara sens care genereaza coruptie, hotie, incompetenta.

Cred ca presedintele Romaniei ar trebui sa aiba ca principala datorie si preocupare fericirea  poporului roman. Toti politicienii ne imbrobodesc cu tot felul de promisiuni legate de economie, justitie, autostrazi,  salarii …  dar n-am vazut nici un politician preocupat de fericirea, multumirea si bunastarea  romanilor. Mi-ar face mare placere ca in programele (nu prea vizibile) ale politicienilor  sa apara mai ales astfel de concepte si solutii, iar celelalte sa le subordoneze prosperitatii romanilor.

Lucruri la care probabil nu te-ai gândit

Nu știu dacă te-ai gândit că banii te eliberează din a face lucruri pe care nu vrei să le faci.

Nu știu dacă te-ai gândit că Libertatea Financiară se măsoară în zile, nu în bani. Câte zile ai putea să trăiești, fără ați diminua nivelul de trai, dacă nu ai mai munci? Ce nu ai mai face dacă ai avea bani?

Așa cum lesne se poate constata, libertatea financiară înseamnă pentru fiecare persoană altceva și se atinge în moduri diferite, nu există o rețetă care poate fi aplicată la modul general.

Despre asta este vorba în libertatea financiară. În libertatea financiară nu este vorba de mașini de lux, vile somptuoase sau excursii de vis. Este vorba de libertate.

“Independența” este un concept care sună prea frumos pentru a fi adevărat, corect? Și totuși, o mulțime de oameni par să aibă tot timpul din lume doar pentru ei, bucurându-se de o libertate pe care mulți o consideră mult prea greu de atins: libertatea financiară. 

Înainte de a porni pe drumul spre libertatea financiară trebuie să știți de ce o doriți. Că să atingem libertatea financiară mai întâi trebuie să știm unde vrem să ajungem. Permiteți-mi să vă dau răspunsul ușor:

• Pentru că banii te eliberează din a face lucruri pe care nu vrei să le faci.
• Pentru că atunci când ești liber să nu mai faci lucrurile pe care le urăști, atunci poți alege să faci lucrurile pe care le iubești. Este atât de simplu.

Libertatea de a face ce vrei cu timpul tău este cel mai bun lucru pe care îl poți cumpăra cu bani. Deci, tu ce faci cu banii tai? Ce cumperi cu ei? Dar cu timpul tău, ce cumperi cu el?

• Cumperi libertate, timp, liniște, experiență, sănătate?
• Cumperi iluzia siguranței? Care este doar o iluzie. Nu există siguranță absolută.
• Cumperi “imaginea” de om bogat?
• Cumperi comoditate?

Tu realizezi faptul că astăzi avem atât de multe opțiuni? Că oricine poate să își îmbunătățească nivelul de libertate prin ceva curaj, educație și schimbări de mindset.

Realizezi că suntem norocoși că nu avem constrângeri politice, armate, economice care să ne țină la nivel de subzistență, așa cum se întâmplă în foarte multe locuri din lume?

Eu nu zic că toți putem ajunge pe culmile succesului, însă spun că putem cu toții sa ajungem mult mai sus decât suntem astăzi.

Înainte să te gândești că nu se poate, că sunt condiții grele, te întreb:

ai făcut tot ceea ce este necesar pentru a ajunge liber?

Cum poți găsi soluția pentru a ieși dintr-o structură ierarhică, pentru a genera singur venituri, fără a mai merge la job, pentru a avea un program mult mai flexibil? Cum de alții pot și tu nu, în contextul în care șansele par mai egale ca niciodată pentru toți, într-o țară ca a noastră?

Educatia financiara stă la baza libertății financiare, pentru că nu este despre “câți bani pot face”, ci despre “cum îmi gestionez mai bine resursele financiare”, “cum adaug noi resurse financiare resurselor actuale”.

Chiar și atunci când te-ai angajat pe un salariu mare și reușești să pui de-o parte niște bani la finalul fiecărei luni, vei constata, poate cu dezamăgire și destul de curând, că nu ai nicio șansă să te îmbogățești vreodată din veniturile lunare. Acesta reprezintă un moment critic, când apare tentația ca mai degrabă „să te bucuri de viață” și să cheltui tot pentru bunăstarea imediată. Pentru a depăși momentul cu succes, secretul este să-ți propui o țintă alternativă: nu bogăția, ci mai degrabă libertatea financiară. Acest scop este mult mai la îndemână, dar presupune totuși eforturi considerabile. Iată un reper simplu în funcție de care te poți orienta.

Fă și altceva „pe lângă” jobul principal. Oricât de solicitant și de bine-plătit este locul de muncă principal, trebuie să ții cont că nimeni nu ți-l garantează vreodată la nesfârșit, cum nu poți fi nici sigur că vei găsi întotdeauna ceva la fel de bun. Dacă ai o abilitate sau un talent care îți poate aduce un venit oricât de modest, continuă să le practici, chiar și într-un regim „de avarie”. Poate fi vorba de comerț, de servicii, de mică manufactură sau de culturi sezoniere în bătătura bunicilor – orice poate aduce un venit suplimentar chiar și de ordinul a câteva sute de lei pe lună.

Folosește-ți capitalul relațional și deschiderile pe care ți le oferă rețelele din care faci parte.

Avantajele sunt multe. În primul rând, în cazul unei crize severe în industria în care activezi vei putea să te bazezi pentru o vreme nu doar pe economii, ci și pe niște venituri curente din altă sursă. În al doilea rând, o astfel de plasă de siguranță îți face mai ușoare discuțiile despre salariu și traseul de carieră, chiar și numai prin încrederea suplimentară pe care ți-o aduc în negocieri. Nu în ultimul rând, banii îi poți folosi în mod exclusiv pentru economisire suplimentară, fără să ai o senzație la fel de acută că renunți la ceva ca atunci când economisești din salariu.

Ceea ce îi face pe cei mai mulți oameni simpli visători, spre deosebire de persoanele care își trăiesc visul, este că visătorii nu au calculat niciodată cât ar costa visul lor.

Pentru tine ce înseamnă libertate financiară?

Cantareti din flaut

Nu știu cum vor evolua lucrurile. Habar n-am. Insă dacă situația Romaniei nu se va redresa, ea va juca un rol tot mai neînsemnat în zona Central si Est Europeana si in Europa.

Redresarea trebuie să plece de la schimbarea ideilor si atitudinii cetățenilor de rând, schimbarea guvernului și a președintelui, schimbarea autoritatilor corupte si incompetente la toate nivelurile. Abia după aceea avem șanse să avem prestanță si respect  în zona noastra si in Europa. Dar deocamdată nu suntem nimic, suntem ”bolnavul” Europei. O țară eșuată, condusă de corupți, demagogi, ticăloși, incompetenți.

Conform statisticilor si a realitatii, este usor de observat de fiecare dintre noi, că romanii sunt foarte deprimați. Un mare numar dintre romanii  inteligenți părăsesc  țara. Si asta va duce in timp si la degradare genetica.  Romanii pleacă. Pleacă și cei bogați și cei săraci, pleacă necalificați dar și tinerii absolvenți,  iar deocamdată nu se întrevede nicio schimbare în viitor. Țara noastră este paralizată, blocată de manifestările birocrației, de prejudecăți, corupție, hoție, incompetență, ura față de policieni, ura fata de muncă, ura față de comerț…

Nefericirea romanilor  este un amestec de aroganță și de ură față de propria persoană. Romanii sunt foarte aroganți deoarece consideră că au fost aleși să fie un soi de model la scară universală, că sunt purtatorii unei istorii stravechi, că sunt printre primii creștini, dar nu-i recunoște și nu-i urmează nimeni. De aceea se simt singuri, abandonați, neînțeleși, neapreciați la corecta valoare.

Ura față de sine vine din conștiința fragilității geostrategice, constiința fragilității psihologice, constiinta incapacității de a duce lucrurile la bun sfârsit,  dar și a mustrărilor de conștiință privind cel de-al doilea război mondial, a mustrărilor de conștiință privind  opțiunile  electorale post decembriste dezastroase,  Este un melanj de sentimente și resentimente foarte special, care explică, dar nu justifică, mentalitatea românilor.

Romania trebuie să fie reformată, însă pentru moment nu există nici un reformator. Avem doar cântăreți din flaut, papagali politici care ne leagănă cu vorbele lor dulci. Vom continua să decădem puțin câte puțin până pe fundul abisului, după care vom începe, probabil, să sperăm, să ne revenim.

Ce este metacogniția?

Iată mesajul meu săptămânal pentru tine, explorarea unui subiect la care mă gândesc – și la care cred că ai putea dori, de asemenea, să meditezi. În această săptămână am cugetat despre ceva care poate fi un element important în succesul oricui pe drumul spre progres și prosperitate. Am meditat despre Metacogniție.

Metacogniția este capacitatea de a reflecta asupra proceselor de gândire care ne permit să interpretăm realitatea. De asemenea, este capacitatea de a le controla, monitoriza, evalua și reglementa în măsura în care acestea intervin în cogniție. De aici vine și construcția cuvântului (meta este un prefix grecesc care se referă la ceva ce este dincolo).

Metacogniția înseamnă înțelegerea procesului tău de gândire. Această ultimă propoziție este de numai șase cuvinte, dar a spune că exprima un secret universal nu este o exagerare chiar atât de mare pe cât ți-ai putea imagina. Pentru că gândește-te la cât de multe te gândești – și o faci reflex, în tipare predefinite, prin manipulare externă – și cât de mult ai uitat de procesul gândirii de cele mai multe ori.

Adică să devii un „Gânditor al gândirii.” Este un memento constant să te gândești la ceea ce crezi tu despre …

Pentru a observa ceea ce gândești, gândește la ceea ce a cauzat aceste gânduri, care este procesul mental care are loc, apoi reflectați cu atenție la care ar putea fi un nivel mai ridicat de gândire.

De multe ori nu suntem conștienți de propria gândire, nu reflectăm asupra a ceea ce gândim noi. Nu suntem conștienți de toate aceste procese, mari și mici, care ne determină să acționăm într-un anumit mod sau să rezolvăm anumite activități. uneori, dificultatea pe care o reprezintă o sarcină se datorează lipsei de evaluare a abilităților noastre și a diferitelor strategii metacognitive pe care le folosim.

Persoanele cu abilități metacognitive bune se caracterizează printr-o utilizare mai bună a memoriei, relaționarea mai bună și mai rapidă a conținutului care este în el. În plus, ei efectuează prelucrarea noilor informații într-un mod mai conceptual și profund. De exemplu, când învață o teorie, sunt capabili să o aplice și să o relaționeze cu alte teorii diferite.