Ce este dilema pasunilor comune?

Ce este dilema pășunilor comune

Dependența indivizilor reprezintă , probabil, trăsătura fundamentală a socialului. În multe împrejurări, actele fiecăruia din noi nu depind numai de propriile eforturi, dar si de acțiunile celorlalți.

Această interdependență este cel mai invocat argument  pentru a funda ideea de stat: în lipsa statului, interesele indivizilor se ciocnesc violent. Fiecare urmărește scopuri personale și e oricând dispus să-și clădească bunăstarea pe nefericirea celorlalți. Statul constituie, singura instanță care poate  armoniza în oarecare măsură interesele divergente, asigurând o stare de pace socială . Pe de altă parte, societatea nu poate prospera decât  dacă fiecare își urmărește cu tenacitate interesul propriu. Nimeni nu lucrează în folosul altuia decât dacă, făcând lucrul acesta, își atinge și scopurile lui. Societatea nu trebuie să pună stavilă realizării intereselor individuale: complementaritatea acestora îngăduie indivizilor să fie egoiști, dar totodată, prin aceasta chiar, altruiști.

În psihologia socială se dezvoltă studiul jocurilor experimentale (gen dilema prizonierului) ca paradigmă de cercetare a contradicțiilor din interesele colective. Psihologii sociali au înțeles că există situații de pură cooperare, în care interesul grupului şi cel  al individului coincid, după cum există situații de competiție pură, în care ceea ce câștigă un  participant pierde celălalt. Au înțeles, de asemenea, că foarte frecvente sunt așa-numitele situații cu motive mixte, în care individul poate alege între comportamente motivate divers – interesul personal, interesul altuia sau al grupului ca întreg.

Una din poveștile majore a dilemelor sociale e tragedia păşunilor comune. A fost și este  folosita în discuţia despre suprapopulare. Exemplul este al unei pasuni comune utilizata, sa zicem, de locuitorii unui sat.  Daca fiecare persoană isi măreste propria turma, aceasta genereaza supra-păscut şi epuizarea resursei. S-a ajuns la concluzia mai degrabă sumbră că oamenii vor epuiza inevitabil orice rezervă comună de resurse pe care oamenii nu pot fi împiedicaţi s-o folosească.

Aceasta este o întrebare interesantă pe care orice om de ştiinţă trebuie s-o pună: chiar e adevărat că oamenii vor epuiza de fiecare dată resursele comune? Aşa că au fost analizate mii de cazuri de oameni care foloseau în comun diferite resurse, bazine de apă, resurse forestiere, de peşte, pasuni, etc. Ce s-a descoperit este că da, caz după caz, oamenii au distrus resursele comune de care depindeau. Dar au fost descoperite şi situaţii în care oamenii au scăpat din dilema prizonierului. De fapt, tragedia păşunilor e o dilemă a prizonierului multi-player. Ea spune in esență că oamenii sunt prizonieri numai dacă se consideră astfel. Evadează și devin liberi creând instituţii pentru acţiune colectivă. Şi s-a descoperit, foarte interesant, că în cazul instituţiilor care funcţionează, există un număr de principii comune de concepţie. Şi aceste principii par să lipsească în instituţiile care nu funcţionează.

În biologie, noţiunile de simbioză, selecţie de grup, psihologie evoluţionistă sunt desigur contestate. Dar nu mai avem, de fapt, nici o dezbatere majoră despre faptul că înţelegerile de cooperare au migrat de la un rol periferic la unul central în biologie – de la nivelul celular la cel ecologic. Şi, din nou, noţiunile noastre despre indivizi ca fiinţe economice au fost răsturnate. Interesul propriu raţional nu e întotdeauna factorul dominant. De fapt, oamenii vor acţiona pentru a-i pedepsi pe trişori, chiar şi atunci când plătesc un preţ.

Şi, mai recent, măsurătorile neuropsihologice au arătat că oamenii care-i pedepsesc pe trişori în jocurile economice prezintă activitate în centrii recompensei din creier. Ceea ce i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să declare că pedeapsa altruistă ar putea fi liantul care ţine laolaltă societăţile.

În orice dilemă, individul are de făcut o alegere cu privire la propriul comportament.  El trebuie să aleagă între comportamente de care va beneficia grupul şi comportamente de pe urma cărora va trage numai el foloase. Prima alternativă este cea cooperativă, a doua cea non-cooperativă. În dilemele sociale alegerea non-cooperativă conduce la foloase personale evidente, cel puţin în viitorul imediat. Să observăm că, chiar dacă ţăranii anticipează deteriorarea completă a păşunii, strategia de a exploata mai intens decât ceilalţi resursa comună rămâne cea mai raţională. În cazul în care se produce, realmente, epuizarea resursei, costurile vor fi împărţite de întreaga comunitate. Romania, ca țară, este un exemplu negativ foarte bun în acest sens. In Romania, statul a intrat in mana intereselor private si nu mai indeplineste rolul de corector si aparator al intereselor comune si al intereselor nationale

Proiectul nostru de Digital Network Marketing este un exemplu perfect de îmbinare fericită a interesului personal cu interesul echipei, al grupului, al rețelei, al colectivității.  Asta face ca proiectul nostru să se constituie, în sensul analizat mai sus, intr-un proiect eliberator.  Asta face  acest proiect în același timp extrem de atractiv, dar și mai greu de înțeles.

Digital Marketing Agency

Metafizica

„Matematica este singura metafizică bună.” Lord Kelvin

 METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. – DEX

Metafizica este categoria cel mai greu de explicat, parţial datorită originilor cuvântului. In ordonarea tradiţională a operelor lui Aristotel, Metafizica era cartea care venea după Fizica (meta ta physika: „după fizică”); aşadar, metafizica se referea la subiectele abordate in acea carte – in primul rând natura fiinţei, substanţa, cauzalitatea şi existenţa divinităţii.

Aristotel Insuşi a numit aceste probleme fundamentale Filozofie primă. Principala ramură a metafizicii este ontologia; aceasta abordează intrebarea privind câte tipuri fundamental distincte de entităţi există (corpuri materiale, spirite, numere şi aşa mai departe). Alte probleme metafizice privesc natura cauzalităţii, posibilitatea şi necesitatea şi natura spaţiului şi a timpului.

In secolul al douăzecilea au existat o serie de mişcări ostile metafizicii, dar care au esuat in metafizica,  precum pozitivismul logic, deşi toate formulează supoziţii metafizice „neexaminate” (de exemplu, că tot ce există este observabil, lucru fals de altfel). Totuşi, scriitori precum Strawson, Kripke şi Lewis au readus metafizica In prim-planul  preocupărilor filozofice.

Unii oameni folosesc greşit cuvântul „metafizic” pentru a se referi la lucruri precum fantome, magie şi altele asemenea; aceasta nu prea are sens. „Substanţă materială” este un concept la fel de metafizic precum „substanţă imateriaIă”; afirmaţia că tot ce există in lume este material este in aceeaşi măsură o teză metafizică precum aceea că există lucruri non fizice (imateriale) precum minţile.

Mai mult, conceptul de lume este in sine un concept metafizic, nu unul ştiinţific. Cunoasterea Metafizica tine cont de toate amanuntele propriilor experiente, iar cind acestea ne depasesc, este indicat sa colaboram si sa initiem un dialog, in sensul de colaborare si deschidere spre absolut oricine, pentru a atrage cit mai multe informatii depre ceea ce vrem sa intreprindem. Ar parea ca „metafizica” este anti-specializare, dar nu exclude colaborarea si armonizarea experientelor si cunostiintelor unor oameni care prin natura lor se dedica cu preponderenta spre un domeniu.

Conteaza imaginea de ansamblu, faptele si sensul unei institutii care alege metafizica. In acest moment metafizica nu-si mai poate permite sa fie partizana materialismului sau a spiritualismului, trebuie sa aleaga calea de mijloc, armonia si echilibrul dintre spirit si materie. Intelegerea fenomenelor, vietii si naturii umane, trebuie privita sub toate aspectele, mental, energetic, psihic si fizic.  Cind una din componente nu mai functineaza la parametrii optimi, intreg sistemul are de suferit, si apar blocaje de tot felul.

„Părerea mea că inainte de 40 de ani nu se poate face convenabil metafizică. Dacă in adevăr metafizica – așa cum spuneam adeseori – presupune sau tinde spre o viziune totală a existenței, atunci cel care vrea să dezbată asemenea probleme trebuie să ajungă cu experiența lui personală până la limitele extreme ale existenței, aș zice: să-și fi trăit toată viața.  …..

Aici este deosebirea intre catolicism si ortodoxie. Ortodoxia este credința intr-un Dumnezeu real, viu, iar catolicismul este credința intr-un Dumnezeu abstract.

Catolicismul este universalist și universalizant, pentru că Dumnezeul catolic este o universală. De aceea catolicii pot să se impace cu toată lumea. Pe unul nu-l lasă să se insoare, pe celălalt il obligă să se radă etc. El este tranzacțional.

Ortodoxia nu poate să fie tranzacțională pentru că Dumnezeu este ceva viu. Este intr-un fel, nu in alt fel. Se impune o anumită lege: legea comunității in care se realizează, in care se realizează Dumnezeu, in care realizezi pe Dumnezeu.

Vedeți, prin urmare, unitatea aceasta care se numește Dumnezeu, și care este o realitate in sine, este realizată in alt ințeles, este realizată de mine in comunitatea din care fac parte.

Unitatea aceasta a lui Dumnezeu creează o unitate reală, nu logică, nici formală: Este unitatea din care fac eu parte, in care se realizează Dumnezeu, prin care se realizează Dumnezeu; unitatea noastră, care și ea este o unitate reală.

Drumul la Dumnezeu nu este, prin urmare un drum prin abstracțiuni, ci un drum prin realitate.”  –  Nae Ionescu,  Metafizica

Aristotelesarp

 

Rezilienta

Reziliența este definită drept capacitatea ființelor umane de a se adapta într-o manieră pozitivă la situații nefavorabile. Începând cu anii 60, conceptul a suferit numeroase schimbări. La început, a fost considerată înnăscută, mai apoi atenția s-a îndreptat atât spre factorii individuali cât și cei familiari, sociali dar și culturali. In acest moment, reziliența este considerate un proces social și cultural, putând fi explicat cu ajutorul a trei modele: „compensator”, „de protecție”, „de sfidare”.

Una dintre principalele calități ale Network Marketingului Digitalizat, așa cum îl practicam noi, este reziliența obținută prin flexibilitatea modelului, dezvoltarea personală continuă a partenerilor de proiect și soliditatea valorilor și a principiilor. Aceste trei calități au dus, desigur în timp, atât la o reziliență individuală de excepție, dar și la o reziliență organizațională demnă de invidiat.

Cuvântul „reziliență” provine de la termenul latin „resilire”, care înseamnă „a ricoșa, a se întoarce”. Această capacitate nu trebuie confundată cu ignoranța, indiferența sau suprimarea. Persoanele reziliente nu își resping emoțiile, ci le acceptă fără să le lase să preia controlul sau să le influențeze deciziile. De regulă, oamenii rezilienți:

  • știu să transforme un eșec într-o oportunitate și au capacitatea de a face acest lucru fără a acționa într-o manieră distructivă sau disfuncțională;
  • au capacitatea de a-și păstra sănătatea și energia când se află sub presiune constantă;
  • citesc mult și sunt preocupați continuu de dezvoltarea personală și profesională;
  • răspund eficient și echilibrat în fața factorilor stresanți;
  • au abilitatea de a-și utiliza experiența dobândită în trecut pentru a trece cu bine peste șocul produs de evenimente deosebite, cum ar fi: pierderea slujbei, decesul unei rude apropiate, probleme financiare, accidente;
  • au capacitatea de a-și reveni rapid după eșecuri;
  • au puterea de a se reinventa atunci când ceva în viața lor nu mai funcționează.

Evenimente precum pierderea unui loc de muncă, un accident, un divorț, probleme familiale, probleme financiare, probleme profesionale, crize la nivel local sau global, sau alte forme de traume și suferințe pot apărea neprevăzut în viața unui om. Unele persoane ajung victime ale acestor evenimente, iar alții le fac față și își pot regăsi echilibrul. Cum reușesc oamenii să facă față și să gestioneze astfel de evenimente dificile ce pot să apară oricând?

Este vorba despre o abilitate complexă numită reziliență. Aceasta se referă la capacitatea de a trece peste problemele ce pot apărea în viața unui om precum suferințe, accidente, schimbări neprevăzute, traume.  Reziliența nu se referă la a nu trăi acele momente dificile, ci la a nu rămâne blocat în fața lor.

Printre formele rezilienței se regăsesc cea psihologică, cea emoțională și cea comportamentală. Acestea presupun confruntarea cu o serie de gânduri, sentimente, comportamente asociate cu situații dificile. Cu ajutorul rezilienței oamenii se adaptează mai ușor la situații nefavorabile din mediul extern și se raportează diferit la acestea. De obicei, la oamenii care și-au dezvoltat această abilitate se poate observa flexibilitatea în situații de schimbare, încrederea, atitudinea pozitivă și acceptarea dificultăților ce pot să apară.

Cum dezvoltăm reziliența

Reziliența poate fi dobândită ca efect secundar prin educație de la părinți si de școală, din comunitate, societate și mediul în care ne dezvoltăm sau poate fi antrenată. De asemenea, este important să știm că nu se obține peste noapte, ci este nevoie de exercițiu constant. Vestea buna este ca Reziliența nu este o trăsătură de personalitate înnăscută, ci se poate dezvolta si poate fi învățată. Cum?

  1. Prin Realizarea de conexiuni: relațiile cu ceilalți pot constitui o sursă importantă de suport social și ajutor. Unii oameni găsesc în familie, prieteni sau grupuri sociale atitudinea pozitivă și speranța. Antrenează-te să privești orice eveniment din cel puțin trei perspective diferite;
  2. Prin Acceptarea faptului că unele lucruri nu pot fi controlate: evenimentele neplăcute pot să apară în afara controlului conștient, însă ceea ce poate fi controlat este atitudinea noastră în fața unor astfel de evenimente. Acest lucru ne ajută să ne concentrăm mai mult pe aspectele ce pot fi modificate. Frica de incertitudine, nevoia de control, teama de schimbare stau în calea rezilienței; o soluție este să transformi teama de incertitudine în curiozitate;;
  3. Crescând Grija de sine: presupune acordarea atenției cu privire la propriile interese și realizarea unor activități relaxante care să ne aducă plăcere. Construiește-ți viziuni pe termen lung și lucrează la perseverență, aceste aspecte te vor ajuta să vezi lucrurile dincolo de momentul prezent;
  4. Prin Menținerea unei imagini pozitive: atât asupra propriei persoane, pentru a dezvolta încredere în propriile capacități, dar și asupra viitorului, prin adoptarea unei perspective optimiste asupra a ceea ce se poate întâmpla;
  5. Folosind Oportunitățile de auto-descoperire: se referă la experiențe mai mult sau mai puțin plăcute care ne ajută să învățăm ceva despre noi și care ne pregătesc pentru eventuale situații problem. Fă lucruri care te scot din zona de confort. Testează activități de care îți este teamă;
  6. Utilizând Umorul: poate reprezenta o formă de control și detașare;
  7. Reziliența este strâns legată de nivelul de dezvoltare personală și profesională, de încrederea în sine, respectul și stima de sine; cu cât aceste aspecte sunt mai bine definite, cu atât capacitatea ta de a face față oricărei schimbări este mai mare.

Reziliența organizațională

Reziliența organizațională poate fi definită ca abilitatea de recuperare sau acomodare rapidă la situații nefavorabile sau schimbări.

După o criză financiară, sanitara sau de alta natura, o organizație de succes trebuie să poată rezista la șocuri, să rămână la fel de puternică în urma acestor șocuri, să se adapteze schimbării și chiar mai mult, să profite de oportunitățile pe care le aduce orice schimbare.

În context organizațional, reziliența este măsurată ca fiind abilitatea organizației de a face față incertitudinii sau oricărei situații care încetinește productivitatea și buna funcționare a proiectului și a celor implicați in el. În majoritatea domeniilor de activitate, reziliența poate fi privită ca o abilitate de a reveni în forță după anumite schimbări sau evenimente stresante.

Indiferent cât de echilibrat este mediul în care lucrezi, ocazional, pot apărea situații conflictuale. Diferențele de personalitate ale colegilor de echipă, clienții dificili, stresul pot duce la evenimente tensionate: un feedback negativ, pierderea clienților, pierderi financiare, neînțelegeri cu oamenii de echipă, eșecul anumitor proiecte importante, nerealizarea scopurilor. Reziliența te ajută să găsești  resursele personale pentru a le face față. Le poți depăși ușor, fără să le ignori și fără să lași alte domenii în viața ta să fie afectate: sănătate, viața de familie, proiecte personale, hobby-uri.

Cum poate o organizație să dobândească reziliență? O teorie cunoscută este teoria celor 5 R: Radarul de risc, Resursele, Relațiile organizației, Răspunsul rapid la incidente, precum și Revizuirea și adaptarea mediului organizațional.

Radarul de risc este acea „preocupare legată de eșec”, și anume o concentrare permanentă de a depista erori și lucruri care trebuie învățate din greșelile trecutului. Pare ceva simplu, dar vedem atât de multe exemple de organizații care au repetat aceleași greșeli, unele repetate sau făcute de alte companii similare, înaintea lor.

Resursele se refera la compasul moral al unei companii sau al unui proiect. Compasul moral al partenerilor trebuie sa devina flexibil, asta crescând reziliența.

Relațiile din cadrul organizației se referă atât la comunicarea internă, cât și la cea cu partenerii externi. Dacă studiem orice eșec organizațional, comunicarea defectuoasă apare ca una dintre cauzele principale în aproape toate cazurile. Aceasta poate însemna că informația nu „curge” liber în cadrul organizației, nu se comunică eficient pe toate planurile, sau poate defini o organizație care nu „ascultă”, nu acordă atenție la ceea ce se întâmplă în interiorul și exteriorul său.

De asemenea, în cazul apariției unui incident, o organizație trebuie să aibă un răspuns rapid pentru a preveni incidentul în a degenera într-o criză. În acest sens, este esențial să existe o cultură organizațională si un set de valori în care raportarea riscurilor și incidentelor să fie recompensată, pentru a permite organizației să aibă o reacție imediată.

Revizuirea continuă a mediului organizațional care impune schimbări și îmbunătățiri, dar și adaptarea imediată, sunt elemente de bază în asigurarea rezilienței.

Continuând această idee, unii specialiști din domeniul rezilienței organizaționale se întreabă dacă nu greșim când considerăm că starea de normalitate este reprezentată de stabilitate și menținerea status quo-ului. Dacă am considera că normalitatea înseamnă schimbare și adaptare permanentă, iar o perioadă de stabilitate ar fi numai un accident, o perioadă scurtă de care nu trebuie să ne lăsăm înșelați? Poate că într-adevăr această abordare este secretul unei organizații reziliente.

Într-o lume atât de schimbătoare ca cea de astăzi, reziliența este o abilitate pe care ar trebui să o cultivăm zi de zi. În acest fel, calitatea vieții se va îmbunătăți în mod considerabil pe toate planurile.

In proiectul nostru NetWin in domeniul Network Marketing, ținem cont de toate acestea, avem recompense foarte bine gândite pentru a recompensa corect, în funcție de performanță, dar punem valorile, principiile și oamenii pe primul loc. Asta ne face rezilienți atât individual cat și organizațional.

In NETWORK MARKETING  încercăm să scăpăm din capcana mediocrității convenabile, dar nu numai individual, ci chiar în grup. NETWORK MARKETING  ilustrează procesul fabricării bunăstării care este în același timp un proces de desăvârșire lăuntrică, un pelerinaj în propriul tău EU care este absolut necesar din când în când.

Căutăm oameni care visează măreț și poartă în ei dorința de a se ridica deasupra obișnuitului, a ordinarului, a normalului. Dacă ești un astfel de om, dă-ne de știre. S-ar putea să avem ecosistemul potrivit pentru visurile tale!…

Dacă aveți vreo sugestie,  sau doar vreți să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uitați să vă abonați…

Mergeți și pe  https://www.oportunitati-afaceri.ro/