Vorbim despre corupţie ori de câte ori un deţinător al puterii, un funcţionar public sau orice ocupant al unei funcţii publice, este determinat prin recompense financiare sau de altă natură, de exemplu promisiunea sau favorizarea unei promovări (cum ar fi functia de presedinte, de prim-ministru, de ministru etc.),  să întreprindă acţiuni care îl favorizează pe cel care oferă recompensa (care poate fi chiar el), cauzând în acest fel prejudicii publicului şi intereselor sale.

Vorbim despre comportament corupt atunci când avem de a face cu activităţi care sunt deviate de la îndatoririle formale ale unei funcţii publice în favoarea unor câştiguri private, pecuniare sau de statut, obţinute de persoane sau grupuri(clanuri, familii, mafii, interlopi).

Poate cea mai importantă modalitate de definire corupţia, datorită posibilităţilor pe care le oferă pentru înţelegerea şi combaterea fenomenului, este cea din perspectivă economică: „corupţia este un proces de transfer de la un sistem prestabilit de preţuri spre mecanisme caracteristice pieţei libere”.

Corupţia este una dintre problemele cele mai grave cu care se confruntă ţara noastră. Aceasta este semnalată de către cercetările sociologice efectuate în rândul populaţiei, de către organizaţiile societăţii civile specializate în domeniu, dar şi de organismele internaţionale partenere.

Practicile neetice raspandite pot fi cauzate, între altele, şi de tradiţiile şi cultura unui anumit popor, aşa cum pare sa fie şi cazul României. Corupţia are rădăcini adânci în ţara noastră. Este bine cunoscut faptul că în cazul regimului fanariot vânzarea şi cumpărarea de funcţii publice, începând cu cea de domnitor (un fel de presedinte), care se târguia la Istambul, era practica curentă. La fel şi deturnarea banilor publici (cum ar fi azi cei pentru autostrazi si investitii) şi spolierea populaţiei (taxe si impozite nenumarate).

Bineînţeles, atunci când condamnăm situaţia din Ţările Române din acea perioadă, nu trebuie să uităm că tranzacţionarea poziţiilor oficiale era foarte răspândită în epocă şi în Franţa, Anglia sau Suedia. Pentru a ilustra nivelul la care a ajuns corupţia în exteriorul arcului carpatic amintim răspunsul pe care Alexandru Ghica, domnitor al Ţării Româneşti (a fost primul domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și  octombrie 1842, iar mai târziu caimacam domnesc), l-a dat unui diplomat englez care l-a întrebat de ce se doreşte aducerea unui prinţ străin pe tronul viitorului stat unificat: dacă aş fi instalat eu ca domnitor aş fi obligat de obiceiurile noastre să îmi numesc în toate funcţiile oficiale rude, prieteni, protejaţi.

Cea mai mare îngrijorare a Bruxelles-ului si Washington-ului vizavi de România se leagă de corupţie.  Fiecare discutie, fiecare semnal, fiecare articol despre Romania incepe si se termina cu aceata tema. Pentru că acesta este un fenomen care slăbeşte întreaga societate, întreaga economie şi care cangrenează.  Dacă nu este oprit, poate să cangreneze o întreagă ţară.  De fapt, a cangrenat intreaga tara. In Romania se produce din ce in ce mai mult, PIB-ul este din ce in ce mai mare. Dar acest lucru nu se vede in nici un domeniu pentru ca procentul  pe care cei aflati la putere il fura prin diferite metode este din ce in ce mai mare.  Muncim din ce in ce ce mai mult si mai bine, dar traim din ce in ce mai prost pentru ca se fura din ce in ce mai mult.

Lupta impotriva coruptiei  ar trebui sa fie dusa de stat si institutiile sale. Realitatea romaneasca ne arata insa un fenomen pervers, care, daca nu va fi stopat de votul si vointa cetatenilor, va deveni parghia care va rostogoli Romania in haos  si autodistrugere. In tarile in care statul, guvernul  îşi exercită puterea în mod discretionar, intensiv şi extensiv, gradul de integritate publică este substanţial mai redus si potentialul de crestere a coruptiei creste exponential. Mimarea democratiei nu este democratie.

Forma cea mai grava si periculoasa de coruptie, este coruptia realizata prin mijloace legale, dar evident neetice.  Ordonantele de urgenta   si asumarile de raspundere (ce era asa urgent de nu putea  urma calea normala)  sunt de cele mai multe ori exemple de manual in acest sens.

Situatia in Romania a devenit critica in acest moment. Adica suntem in pragul unui moment critic care poate provoca fenomene sociale, politice si economice negative, de intensitate majora. Acest moment critic este provocat de o serie de actiuni cu un potential distructiv urias, nu numai pe termen scurt, ci mai ales pe termen mediu si lung.

Coruptia este deja considerata de oamenii politici normala, furtul din bani publici  justificat,  Fapte  care pareau ca se afla la cote pe care nimeni nu va indrazni sa le atinga sunt dezvaluite zilnic. Si iata ca se poate. Nu conteaza Romania, nu conteaza cetatenii romani, conteaza doar interesele personale si de clan, conteaza doar puterea si banii.

In Romania oligarhica, nu mai putem vorbi de problema absentei autoritatii statului in combaterea coruptiei, caci problema este chiar statul, care din principal element in combaterea  coruptiei a devenit principalul generator de coruptie.  Se vede inca odata, ca instititutiile statului nu ca nu functioneaza, ci ca functioneaza  ca parghii pentru implementarea si protectia coruptiei si a coruptilor.

Si toate astea pe banii nostrii, munciti din greu.

Sunt doua mari generatoare de coruptie si hotie la nivel inalt in Romania: imunitatea parlamentarilor si demnitarilor si finantarea partidelor! Amandoua trebuiesc rezolvate urgent! Parlamentarii  sa nu beneficieze de niciun fel de imunitati altele decat declaratiile si initiativele din parlament, si finantarea partidelor  doar din cotizatii. Stiu ca nu le convine nici parlamentarilor si nici acolitilor lor, dar parlamentul, din garantul si institutia centrala a democratiei, a ajuns un refugiu pentru infractori. Iar partidele sunt placi turnante pentru bani negrii furati in fel si chip de la buget!
Singurul partid in care voi mai putea avea incredere si vota este acela care va rezolva radical aceste doua mari si grave probleme!

Incerc sa-mi imaginez, cu mare ingrijorare, nivelul de coruptie la care s-ar ajunge atunci cand  un singur partid va detine toate mijloacele, parghiile si functiile de putere, daca deja acum excesele sunt majore.