Dacă plantezi funcționari, culegi taxe și impozite
Există în biologie o lege simplă: ce plantezi, aceea răsare. Pare banală, dar este una dintre regulile fundamentale ale Universului — un fel de physics of everything, aplicată atât grâului cât și gesturilor umane. Numai că, undeva în istoria civilizației, cineva — poate un filosof obosit, poate un scrib persan, poate un administrator roman cu prea mult timp liber — a încercat o mică deviație:
„Ce-ar fi să plantăm… funcționari?”

De aici încolo, Universul a ridicat ușor o sprânceană, și, cu răbdarea specifică marilor entități cosmice, a notat în agendă: „Interesant experiment. Să vedem unde duce.”

1. Biologia ne explică totul. Și uneori chiar prea bine.

În botanică, dacă plantezi un pom fructifer, vei culege fructe. Dacă pui o sămânță de roșie, vei culege roșii. Dacă, prin absurd, ai planta o piatră — nu vei culege nimic.
Dar dacă plantezi funcționari, nu vei culege funcționari.
Vei culege:

• taxe,
• impozite,
• declarații,
• adeverințe,
• și, uneori, uimirea sinceră că „lipsește formularul 8-b Revizuit (varianta mov)”.

Aici începe partea fascinantă: funcționarul nu este un organism obișnuit; este un ecosistem. Ca un coral birocratic, el construiește în jurul lui straturi de proceduri, formulare, parafe și fluxuri operaționale.

Și ca orice ecosistem, are nevoie de hrană. Biological speaking, hrana lui preferată este taxa.

2. Legile naturii: entropie, gravitație și… birocrație

Există trei forțe fundamentale în lume:

1. Gravitația — te ține pe pământ.
2. Entropia — îți mănâncă ordinea.
3. Birocrația — îți mănâncă timpul.

Orice om care a stat vreodată la un ghișeu știe că birocrația nu se supune fizicii obișnuite; timpul încetinește sub moduri imposibil de explicat în relativitatea lui Einstein.
În universul documentelor, un minut durează cât o eră geologică și fiecare cerere „se procesează” cu viteza cu care se mișcă continentele.

Acesta este motivul pentru care, dacă plantezi funcționari, nu vei culege simplu „ordine și organizare”, ci un întreg câmp cu fructe fiscale, fiecare cu gustul lui acidulat.

3. Motivațional vorbind: ce semeni în lume, lumea îți returnează

Aici vine partea frumoasă — ceea ce numim reflexia karmică.
Dacă semeni în viața ta oameni care aduc structură, vei primi structură.
Dacă semeni oameni care aduc haos, vei primi haos.
Dacă semeni funcționari — Universul, în eleganța lui cosmică, îți va trimite la schimb… taxe.

De ce?
Pentru că funcționarul, prin însăși natura lui sacră, aplică ordinea într-un mod foarte exact, dar și foarte profitabil.

Este, în fond, un mare adevăr spiritual:
Fiecare plantă dă rodul propriei naturi.

Iar funcționarul, ca specie simbolică, rodește în monede fiscale și proceduri administrative.

4. Un pic de misticism: funcționarul ca arhetip

Arhetipurile junghiene includ Războinicul, Magicianul, Împăratul, Înțeleptul.
Dar Jung, dacă ar fi trăit încă două decenii și ar fi făcut câteva drumuri la primărie, ar fi introdus probabil al cincilea arhetip:
Funcționarul Etern.

Funcționarul este păzitorul pragului.
El este Sfântul Gral al semnăturilor.
Este dragonul care apără comoara parafei.
Este gardianul unui portal metafizic numit „dosar complet”.

În esență, funcționarul este un mistic al ordinii.
Dar când cultivi prea mulți mistici… apar rituri noi.
Riturile se numesc: taxe, impozite, certificate, taxe suplimentare și câte un formular care apare în mod misterios doar după ce ai depus restul documentelor.

5. Umorul situației: agricultura birocratică

Imaginează-ți o fermă.
Ai câmpuri cu grâu, pomi cu mere, rânduri cu roșii… și o mică parcelă experimentală: funcționari.

După un an, fermierul vine:

– La grâu, producție bună.
– La viță, excelent.
– La funcționari?

Asistentul, uitându-se pe un teanc de hârtii:
– Șefule, la funcționari am recoltat 40 de adeverințe, 27 de formulare, 12 noi proceduri și ceva… restanțe fiscale.

Fermierul, vizibil nedumerit:
– Dar eu am plantat oameni.
– Știu, șefule. Da’ oamenii ăștia au avut chemare.

6. Concluzie filozofică: ce înveți din toată povestea

Acest eseu nu este despre administrație, ci despre viață.
Despre faptul că tot ceea ce investești în lume se întoarce către tine multiplicat — dar întotdeauna în forma naturii reale a seminței.

Plantezi în viața ta:

• critici → vei primi rezistență
• încurajare → vei primi creștere
• bunătate → vei primi deschidere
• oameni potriviți → vei primi susținere
• funcționari → … taxe, evident.

Așa că alegerea rămâne simplă, elegantă și profundă:
Plantează conștiință, creativitate, curaj, iubire, idei, sens, libertate.
Și vei culege exact asta — nu sub formă de impozite, ci sub formă de destin.

Iar dacă, accidental, ai plantat funcționari… nu te îngrijora.
Natura iubește glumele.
Și poate vrea doar să-ți amintească să cultivi și altceva pe lângă ei.
Ca să ai, măcar, un echilibru între facturile cosmice și fructele necesare vieții.