Importanta conceptelor

Importanta conceptelor

Un concept este un semnificant lingvistic, un ansamblu de caracteristici modale gândite unitar. El este  o generalizare și abstractizare plecând de la experiență sau rezultând ca urmare a transformării, sintetizării unor idei. Este o formă elementară a gândirii, o idee generală. Diferă de imaginea mentală prin faptul că aceasta este individuală. Conceptele sunt abstracte.

Conceptul cuprinde, am putea spune fie o informație-realitate precis denominabilă, cuprinzând sensul sau mulțimea sensurilor alocabile unui cuvânt, fie o realitate compozită, multi semnificantă, localizabilă și descriptibilă modal prin conexiunea specifică a unui șir de concepte distincte, necontradictoriu corelate, exemplu o particularitate fenomenală, comportamentală, mentală, emoțională sau mixtă.

Psihologii sunt de acord asupra importantei pe care o au conceptele în procesele de gândire. Folosirea conceptelor în gândire este o extensie a folosirii lor în percepție, iar felul în care operăm cu concepte este cel mai bine explicat de modul în care ele acționează la nivel mental.

De exemplu, conceptul de scaun este format prin experiențele unui individ legate de obiectele despre care i s-a spus că sunt scaune. Dacă singurele scaune pe care o persoană le-a văzut sunt scaunele pătrate cu patru picioare și fără spătar, atunci conceptul de scaun va cuprinde doar caracteristicile pe care le are acest tip de scaun. Conceptul de scaun nu i-ar fi de folos pentru a recunoaște un scaun cu trei picioare ca scaun, deoarece are caracteristici diferite de cele cunoscute. Dar modificând conceptul astfel încât să cuprindă doar caracteristicile comune ale scaunelor, conceptul este generalizat și poate fi folosit pentru a recunoaște în viitor și alte tipuri de scaune, chiar mult diferite de conceptul inițial. Conceptul de scaun este ideea unui obiect de mobilă pe care se așează o singură persoană. Imaginea mentală a unui scaun este de exemplu scaunul din lemn cu patru picioare pe care stau eu în acest moment.

In urma unor studii asupra cimpanzeilor s-a descoperit că maimuțele, după ce au fost învățate prin limbajul semnelor să recunoască mai multe tipuri de scaune, au putut recunoaște  drept scaune, scaune pe care nu le mai văzuseră până atunci.

Acest proces de formare a conceptelor are loc permanent în cazul copiilor care învață să clasifice obiectele întâlnite.  Prin intermediul

experienței, se dezvoltă limbajul conceptual și se dezvoltă totodată și o gamă largă de concepte generale.

Când întâlnim situații sau obiecte complet noi, de obicei încercăm să le încadrăm în concepte existente. Uneori este însă necesar ca acestea să fie analizate și combinate mai multe concepte  pentru a găsi o explicație satisfăcătoare cu privire la o serie de observații sau evenimente.

Acest proces are loc prin gândire, analiză și sinteză. Persoanele cu limbaj conceptual mai redus, sau insuficient dezvoltat și exersat, forțează noile situații și le încadrează forțat în concepte improprii.

Noua combinație de concepte, sau noul concept, care este tocmai soluția problemei, devine ea însăși un concept generalizat, stocat în minte și folosit în viitor în situații asemănătoare.

O forma frecventa de analfabetism este cel conceptual. Este foarte frecvent, depășește 60% din populație și este întâlnit inclusiv la persoane cu studii superioare. Este o forma foarte periculoasa făcând ca persoanele respective, nu numai sa nu poată înțelege diferite concepte, dar sunt și convinse de corectitudinea înțelegerii lor, deși eronate, și agresive în apărarea neadevărurilor.

Soluţia propusă de specialiştii în educaţie pentru a „combate“ acest tip de analfabetism este învăţarea continuă şi perfecţionarea în domenii cerute fie pe piața muncii,  fie tot mai prezente în viața de zi cu zi.  Cultura și experiența culturală continuă sunt, deasemenea, soluția și plăcută, și eficientă de a nu cădea în astfel de capcane conceptuale.

In mare parte, IQ-ul este dat tocmai de această abilitate de a recunoaște și  încadra o situație nouă într-un concept existent, sau a recunoaște că situația respectivă nu se încadrează într-unul din conceptele existente, a accepta asta și a adopta un nou concept.

Gandirea creativa

 

 

Gândirea creativă

Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente.

Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, științe cognitive, arte, inteligență artificială, filozofie, economie, management etc. și deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativității rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativității și în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Mulți oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt deseori denumite “arte creative”. Așa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din științe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri și în toate domeniile vieții cotidiene. – Wikipedia

Platon spunea că persoanele creative se pierd pe sine în momentul creației, devenind o unealtă a unor puteri superioare: “Divinitatea acaparează gândirea acestor oameni transformând-i în discipolii ei”.

Albert Einstein, unul dintre marii gânditori ai secolului 20, nu a reușit nici el să ofere o explicație științifică cu privire la natura gândirii. El susținea că nu există un anumit demers logic care să conducă la o importantă descoperire științifică: “gândirea trebuie să facă un salt, la fel cum se întâmplă în poezie sau în pictură”.

Arthur Koestler, într-o vastă cercetare asupra istoriei gândirii creative, cuprinsă în lucrarea Actul creației, propune noțiunea de disociere. Prin aceasta el explică modul în care ideile sau conceptele sunt combinate, dând naștere unor noi perspective a unor noi modele, a unor noi paradigme.

Sigmund Freud, părintele psihanalizei, a efectuat o serie de studii cu privire la artiști renumiți ca Michelangelo sau Leonardo da Vinci, sau scriitori cunoscuți, cum ar fi Shakespeare, Dostoievski și Ibsen. Studiile lui Freud au urmărit motivațiile acestora și originea și evoluția ideilor lor.

O dovadă a complexității și diversității ideilor cu privire la acest subiect este și faptul că, pentru fiecare opinie avansată de unul din gânditorii pomeniți mai sus, și nu numai, a fost lansată și o idee contrară la fel de verosimilă și la fel de bine argumentată.

Sunt trei factori care pot determina creativitatea individuală în orice situație:

  • Expertiza este “baza oricărei activități creative”. Aceasta îi oferă unei persoane cunoștințele tehnice, procedurale și intelectuale pentru a identifica elementele importante ale oricărei probleme particulare.
  • Competențe de gândire creativă: se referă la modul imaginativ, inventiv și flexibil în care persoana abordează problemele; aceste competențe depind de trăsăturile personale (independență, orientare spre acceptarea riscului, toleranță pentru ambiguitate) și de tipul de gândire. Gândirea creativă se caracterizează prin abilitate puternică de a genera noi idei prin combinarea unor elemente aparent disparate.
  • Motivația este în general acceptată ca fundamentală pentru creativitate, iar cei mai importanți factori motivanți sunt pasiunea intrinsecă (auto-motivația) și interesul intrinsec de a efectua obiectul creației, care sunt mai eficienți decât motivația extrinsecă (recompense, recunoaștere). Intr-un sens, persoanele creative sunt la discreția propriilor valori și motivații și se ocupă cel mai bine de probleme pentru care au o puternică afinitate emoțională.

Creativitatea este o stare care îți schimbă modul de a simți, a vedea, a înțelege situațiile în care te afli. Pentru a ajunge să ne alegem starea de experimentare trebuie mai întâi să fim prezenți cu adevărat în viața noastră și sa fim onești cu noi înșine. În multe contexte, culturi, religii diferite se vorbește despre cât de important este să fim prezenți și creativi.

Nimic nou nu va apărea în viața ta, nici un fel de schimbare reală nu se va înfăptui dacă tu nu ești prezent, creativ și nu alegi cu adevărat. Nu vei experimenta decât limitat – mereu aceleași stări, simțiri, relații dacă nu ești prezent să alegi creativ ceva nou.

Fără creativitate și prezență activă, mintea îți va aduce mereu aceiași realitate veche, aceleași contexte și aceleași credințe vechi exprimate în felurite forme.

Este posibil

Omul poartă încă în el multe instincte animalice: furia, ura, gelozia, posesivitatea, șiretenia. Tot ceea ce a fost condamnat în interiorul omului pare să aparțină unei părți inconștiente foarte profunde.

Scopul culturii și alchimiei spirituale este acela de a produce eliberarea de întregul trecut animalic. Dacă nu se va elibera de acest trecut,  omul va rămâne divizat. Trecutul animalic și calitățile umane nu pot coexista, sunt contradictorii, deoarece calitățile umane reprezintă tocmai opusul celor animalice.

Soluția cea mai frecvent adoptată este   căderea în ipocrizie. Adică, în ceea ce privește comportamentul  formal, omul se conformează idealurilor umane de iubire și adevăr, de libertate, de ființă socială și sociabilă, de empatie, de neposesivitate și compasiune.

Toate acestea reprezintă însă numai un strat  superficial, iar animalul ținut ascuns se poate ivi la suprafață în fiecare clipă; orice întâmplare îl poate face să apară.  Orice situație mai dificilă, mai complicată  scoate la iveală agresivitatea, violența.  Însă, indiferent dacă apare la suprafață sau nu, conștiința interioară este divizată.

Această conștiință divizată ne face să ne  punem întrebarea: cum ar putea individul să devină un întreg armonios? Același lucru este  valabil și în cazul societății: Cum putem transforma societatea într-un întreg armonios fără războaie, fără conflicte, fără clase sociale antagonice; fără separare pe criterii de culoare, religie, castă sau națiune?

În loc să gândim în termeni de revoluție și să schimbăm societatea, structura ei, ar trebui să ne punem mai serios problema evoluției culturale și spirituale, meditației și a transformării individului  în sensul umanității. Aceasta este singura cale ce poate duce, poate nu chiar  la dispariția  diviziunilor existente în cadrul societății, dar măcar la împuținarea lor semnificativa. Pentru individul evoluat,  ele trebuie însă să  dispară.

Iar acest lucru este posibil.

Loialitatea

Loialitatea

Întotdeauna fiți loiali tării voastre. Fiți loiali guvernului doar atunci când merita. – Mark Twain

Succesul pe termen mediu și lung al oricărei organizații, de la familie până la partide și chiar popoare depinde semnificativ de calitatea și loialitatea membrilor organizației respective, dar depinde covârșitor de loialitatea liderilor. De fapt, nivelul de loialitate al membrilor este realizat în funcție de loialitatea liderilor. In acest domeniu al virtuților, și loialitatea este o virtute, nu numai că exemplul personal este cea mai bună metoda de ridicare a standardelor, dar este și singurul mijloc. Cum ne putem închipui că membrii  unui partid vor fi loiali principiilor, doctrinelor, acțiunilor partidului când chiar liderii partidului nu sunt loiali acestora.   Cum ne închipuim că lideri neloiali ai unui partid, vor fi  cetățeni loiali și fideli țării și poporului său?  Problema loialității este că nu e niciodată o stradă cu sens unic. Oamenii nu sunt loiali așa, din principiu. Loialitatea e un fenomen emoțional și ea se câștigă, de regulă, cu eforturi și prin exemplul personal.

Loialitatea nu poate avea două fețe. Nu poți fi loial la doi stăpâni. De asemenea, nu poți fi loial în anumite aspecte și neloial în altele. Loialitatea este un caracter divin. Trăim de prea mulți ani în Romania o criză profundă de lideri loiali, și  care a generat cea mai mare parte a dificultăților prin care țara trece. Corupția este tot un simptom al lipsei de loialitate.

Atât timp cât trăiți într-o țară, trebuie să-i fiți loial. Nu trebuie să permitem să existe elemente subversive în această țară. Cred că trădarea este cea mai cumplită dintre toate crimele, cel mai mare rău dintre toate în această lume. Să nu vă trădați niciodată familia, vecinii sau prietenii. Si niciodată să nu vă trădați țara. Cei ce nu sunt credincioși propriei țări, nu pot avea credință în Dumnezeu. Amintiți-vă de povestea liliacului. Pe vremea când pasările și animalele se luptau, liliacul lua mai întâi partea unora și apoi partea celorlalți, în funcție de cine era învingător în acel moment. După ce pasările și animalele au semnat un armistițiu, ambele parți au ajuns la o hotărâre: “Să mergem să omorâm liliacul.”

Așa că nu uitați, că este de cea mai mare importanță să fii loial propriei țări. Daca nu vă plac idealurile ei, binecuvântați-o și plecați în altă parte. Este prea multă lipsa de patriotism în țara asta. Nu vreau să spun că trebuie să iubiți Romania cu acel tip de patriotism care încearcă să distrugă alte țări; ci iubiți Romania și idealurile ei ca să puteți iubi întreaga lume. Dacă toată lumea își va iubi, va fi loială și devotată  în primul rând tara natala și apoi își va extinde această iubire spre alte țări ca și cum ar fi ale lui, atunci bunăstarea generală nu ar mai fi o problemă.

Așa că să nu tolerați niciodată un conducător care nu este un patriot adevărat, care nu este loial țării și poporului său. Nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să trăiască într-o țară pe care n-o iubește. Nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să fie demnitar al țării pe care nu o iubește, căreia nu-i este fidel și credincios.

Nu vă sfiiți să împărtăşiţi experienţele voastre cu ceilalţi, avem mereu de învăţat câte ceva din povestirile celorlalţi.

In proiectul nostru NetWin, ținem cont de toate acestea, avem recompense foarte bine gândite pentru a recompensa corect, în funcție de performanță, dar punem loialitatea, valorile, principiile și oamenii pe primul loc.

Pentru un prim contact cu ideile ce stau la baza proiectului puteți accesa linkul

https://bit.ly/2z2CrC1

Dacă ai vreo sugestie,  sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă ți-a plăcut nu uita să distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uita să te abonezi…

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Gloria dezvoltării umane

Gloria dezvoltării umane

Gloria dezvoltării umane nu este dată de capacitatea noastră de a gândi şi a analiza, deşi aceasta este trăsătura care ne deosebeşte de animale. Intelectul, ca şi instinctul, reprezintă numai un punct pe acest drum. Destinul nostru ultim este să ne reconectăm cu Fiinţa noastră esenţială şi să ne exprimăm realitatea divină, extraordinară, în lumea fizică, clipă de cli­pă. Uşor de spus şi totuşi cât de puţini sunt cei care au atins treptele superioare ale dezvoltării umane!

Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi in­destructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţi­ne nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.

Descartes credea că a descoperit adevărul fundamental când a făcut afirmaţia: „Gândesc, deci exist”. De fapt, el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândirii cu Fiinţa şi a identităţii cu gândirea. Cel ce gândeşte compulsiv, adică aproape toată lumea, trăieşte într-o stare de separare aparentă, într-o lume nebunesc de complexă, cu conflicte şi  probleme perpetue, o lume care reflectă fragmentarea din ce în ce mai mare a minţii.

Iubirea, bucuria şi pacea sunt stări profunde ale Fiinţei sau, mai curând, trei aspecte ale stării de conectare interioară cu Fiinţa. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara minţii. Emoţiile, pe de altă parte, prin faptul că aparţin minţii dualiste, sunt supuse legii contrariilor.

Omul este măsura tuturor lucrurilor (Pantón, métron anthrópos)

Omul este măsura tuturor lucrurilor (Pantón, métron anthrópos)

Contrar opiniei populare, această afirmație nu-i aparține lui Descartes. Sigur, a fost folosită în perioada iluministă până la intoxicare, dar ea aparține unui filosof antic pe nume Protagoras. El a fost clasificat de Platon în rândul sofiștilor, Protagoras este un filozof presocratic. Este considerat, îndeobște, primul filozof profesionist, gânditorul care a ridicat filosofia la un alt nivel de receptivitate. Până la el, se pare, filosofii erau gânditori cu influență locală, asupra cărora părerile oamenilor erau foarte împărțite.

De la Protagoras încoace avem însă o altă prestanță a filosofului în lumea antică. Dictonul menționat aduce omul în centrul universului. Ni se introduc astfel cele două planuri: omul și lucrurile. În raport cu omul, toate lucrurile (inclusiv lumea animală și vegetală) trec pe loc secund. Nimic nu poate concura cu ființa umană din punct de vedere ontologic. Nu știm până unde a dus Protagoras această idee, știm doar că modernitatea a preluat-o și a dus-o la extremă.

Originar din Abdera, Tracia, Protagoras și-a petrecut viața în lungi călătorii, întrerupte de popasuri în Atena, unde s-a împrietenit cu Pericle. La fondarea orașului Thurioi (444 î.Hr.), lui Protagoras i s-a comandat redactarea proiectului constituției noii cetăți. Din cauza scrierii Despre zei (arsă în public la Atena), o lucrare considerată de unii ca fiind atee, a fost acuzat în 411 î.Hr. și obligat să părăsească orașul. A murit, potrivit tradiției, într-un naufragiu în drum spre Sicilia. Se istorisește că Democrit a întâlnit in orașul sau natal, Abdera, un muncitor, care purta foarte ingenios doua lemne pe umerii săi. Democrit începu o discuție cu acesta și, uimit de perspicacitatea cu care el răspundea, îl luă cu sine ca elev. Acest muncitor era Protagoras, cel dintâi și cel mai vestit sofist (Platon, Protagoras).

Protagoras a fost cunoscut ca profesor de retorică și dezbatere, care erau importante în viața socială a Greciei antice. Din bogata sa operă – scrieri de retorică, etică, drept, filosofie și gramatică – nu s-au păstrat decât 20 de rânduri.

Este autorul celebrului aforism: “Omul este măsura tuturor lucrurilor, și a celor care există precum există, și a celor care nu există, precum nu există”.

El înțelegea prin aceasta că fiecare individ își creează la nivel ideatic propriul său Univers pe măsura capacității sale subiective de imaginație şi gândire. Protagoras reprezintă ideea – se pare sub influenta lui Heraclit – ca lucrurile sunt supuse unei eterne schimbări, ca de altfel și corpul omenesc. Din această pricină și conținutul senzațiilor noastre despre unul și același obiect va fi mereu altul, așadar modificat nu numai prin schimbarea lucrului însuși, ci și prin boală, vârstă sau prin starea organelor noastre de simț.  Acest fapt l-a făcut pe Protagoras să afirme ca noi nu putem ști niciodată despre un lucru cum este acesta, ci numai cum ne apare într-un anumit moment, așa că nu sunt posibile decât numai judecăți relative. In felul acesta el îndeamnă să-ți amintești că trăiești în Lume.  Aici valorile sunt într-atât de subiective, încât aproape că au luat chip uman – câte chipuri, atâtea valori. De aceea ferește-te de a rătăci printre ele; stabilește-ți propriul set de valori și caută a-ți fi propria măsură!

Lumea este frumoasă când vrem noi să o vedem așa. Pentru noi, oamenii, lumea există când îi dăm noi sens…  Totodată, două persoane care se uită la un tablou nu văd niciodată același lucru. Pentru fiecare însă, există o măsură aparte, relaționată la experiența sa dobândită în timp. Totul este legat de percepții și opinii. Cam asta cred că a vrut să spună Protogaras.

In fond, Socrate însuși cu deviza sa care îndeamnă la cunoaștere de sine nu face decât să dea expresie principiului protagoreic. Acestea însă veneau în conflict cu tradițiile existente, dar relativismul-individualist al sofiștilor lovește în general, adică în chiar fundamentele teoretice ale statului atenian, contestând-le rolul și funcția sa socială.

In acest context, Socrate este primul care a înțeles pericolul acestei situații și și-a pus, în mod deliberat în slujba acesteia gândirea spre a identifica o soluție de apărare. El a identificat sursa pericolului în interior și este cu atât mai mare cu cât, așa cum se întâmplă adesea, nici măcar nu poate fi numită, fiindcă nu este vorba de oameni, ci de principii teoretice generale, care pun, însă, în mișcare oameni, fiind prin aceasta cu atât mai distructive.

Așadar, are loc o trecere de la omul homeric, guvernat de zei si cu o morală bazată pe acceptarea destinului, la omul atenian, care își asuma răspunderea acțiunilor sale. Protagoras se arătase dispus să predea cu prudență bunele sfaturi cu privire la viața de familie și în cetate.

Avem însă o problema morală: dacă renunțăm la orice formă de călăuzire, este oare omul în stare să urmeze calea cea dreaptă? Este oare el propriul sau stăpân? Dar oare care este calea cea dreaptă? Raportat la ce anume este dreaptă?

 

Doar o idee de studiat

Nu este un studiu științific, nu am acoperit statistic experimentul, dar am constatat, desigur empiric, că doar circa 40% dintre oamenii care nu sunt analfabeți pot citi un text (nu un text științific) de o pagină (A4 la două rânduri) și că doar 30% dintre cei care au reușit să citească textul au și înțeles ce au citit, adică doar 12%.

Dacă urcăm testul la două pagini, procentul scade la 20%, iar dintre aceștia doar 20% înțeleg ce au citit, adică 4%.  Interesant este că se pare ca dacă încercăm cu mai multe pagini, procentele nu mai variază semnificativ.

Majoritatea celor care nu au reușit să citească textul au justificat asta prin faptul că s-au plictisit, iar cei care nu au înțeles textul au justificat asta în general prin faptul că nu este de interes pentru ei.

Interesant este și faptul că cei care nu au reușit să citească, sau nu au înțeles ce au citit, au devenit după test mai agresivi.

Să fie oare o corelație cu faptul ca doar 4% dintre oameni sunt independenți financiar?!

Cred că ar merita un studiu adevărat.

Generatia secolului XXI

Generația secolului XXI

Trăim într-o nouă epocă, epoca informațională și a cunoașterii, în care filosofiile, strategiile, tehnologiile, oportunitățile sau schimbat, sau sunt în curs de schimbare în mod profund.

Aceasta schimbă și regulile succesului.  Avem o noua yoga a succesului. Dezvoltarea personală este absolut necesară, dar nu suficientă. Știința  este necesară, dar nu suficientă. Motivația este necesară, dar nu suficientă. Acțiunea masivă este necesară, dar nu suficientă.  Înțelegerea epocii este necesară, dar nu suficientă.  Înțelegerea filosofiilor noii epoci  este necesară, dar nu suficientă. Îmbinarea acestora este atât necesară cât și suficientă. Îmbinarea acestora face succesul atât previzibil cât și programabil. Îmi propun să discutăm aceste schimbări și să oferim un cadru de dezbatere, care să aducă soluții pentru cei deschiși să înțeleagă și să utilizeze aceste tendințe, pentru creșterea bunăstării nu numai individuale ci și colective.

Este ironic pentru secolul XXI, un secol de relativă prosperitate și oportunități incredibile la îndemâna practic oricui, să vezi că circa 96% din oameni suferă din punct de vedere financiar, oameni al căror venit nu ajunge de la o lună la alta. Să vezi oameni suferind de instabilitate, cu datorii pe care nu sunt siguri că le vor putea susține. Să vezi că majoritatea discuțiilor familiale se produc din cauza  insuficienței banilor. Să vezi că majoritatea divorțurilor vin de la aceste discuții. Să asistam la o creștere exponențială a problemelor psihologice. Asistăm, în zona noastră,  la apariția a ceea ce occidentul a denumit generația prozac. Depresia a devenit uzuală și nu o excepția.

Să ne amintim că până acum 70-80 de ani bogăția se măsura în a avea ce pune pe masă. Din păcate și acum sunt mulți cei pentru care acesta a rămas, sau a revenit ca standard al bogăției.

De ce alcoolul, fumatul, drogurile rămân supapele (false) preferate, deși niciuna din acestea nu rezolva nimic, ba chiar din contră,  provoacă efecte nocive, boli si o accentuare a problemelor?

Si totuși, de ce nu folosesc oamenii oportunitățile incredibile care sunt la îndemână, cu investiții minime sau deloc, care oferă potențial multiplu de câștig, de recunoaștere a meritelor și stabilitate? Poate pentru că astăzi, deși informația este la îndemâna tuturor, iar asta creează pentru mulți un sentiment de autosuficiență și nu mai trec la pasul următor, al înțelegerii. Înțelegerea, selectarea, prelucrarea informației, NU este la îndemâna oricui.  Volumul de cunoștințe ale umanității a crescut exponențial, fiind astfel imposibil unei singure persoane să răspundă la toate întrebările.

Fiziologic suntem ce mâncam și bem. Profesional și uman, nu suntem ce știm, suntem ce am înțeles.

Gandi spunea că „să fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi.”  Traducând liber, ceea ce știm se vede în contribuția, valorile și prioritățile tale. Primul indicator care arată prioritățile și lucrurile de care îți pasa, este timpul pe care îl petreci vizibil pentru anumite activități. Nu poți spune că îți pasă de ceva, sau că ai anumite priorități,  daca timpul afectat acestora este sporadic, puțin sau deloc.

Natura este neutră. Ne tratează pe toți la fel, fără discriminări și fără favoritisme. Ne ajută, sau nu, pe toți la fel.  Asta înseamnă că naturii, pieței, societății, copacilor și pădurii, mărului, electronilor, galaxiilor, ecuațiilor nu le pasă cine ești, ce ești sau cum ești.

Corolarul acestei legi spune un lucru simplu, dar esențial pentru succes. Pe de o parte spune că dacă vrei să ai succes într-un domeniu, atunci nu trebuie doar să știi despre acel domeniu, ci să-l înțelegi. Pe de altă parte, spune că dacă faci ceea ce alți oameni de succes într-un anumit domeniu fac, vei obține rezultatele și succesul pe care aceștia deja l-au obținut.

Atunci când înveți, înțelegi și aplici în viața ta, în activitatea ta, în gândurile tale, secretele oamenilor de succes, vei trai experiențele, rezultatele  și recompensele acestora, pe care până in acel moment nu ai reușit să le obții.

Nu vă sfiiți să împărtăşiţi experienţele voastre cu ceilalţi, avem mereu de învăţat câte ceva din povestirile celorlalţi.

In proiectul nostru NetWin, ținem cont de toate acestea, avem recompense foarte bine gândite pentru a recompensa corect, în funcție de performanță, dar punem valorile, principiile și oamenii pe primul loc. Si astfel, poate fi o cale spre acasă.

Pentru un prim contact cu ideile ce stau la baza proiectului puteți accesa linkul de pe ecran

https://bit.ly/2z2CrC1

Dacă ai vreo sugestie,  sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă ți-a plăcut nu uita să distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uita să te abonezi…

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Mentorul

Mentorul

Dicționarul Webster definește mentorul ca pe “o persoană de la care aștepți sfaturi înțelepte și îndrumare.” Un mentor are abilitatea de a încuraja alte persoane pentru a le reduce din pasivitatea acestora. Un mentor spune: “Sunt aici pentru tine.”

Un mentor joacă mai multe roluri, incluzând următoarele:  Ghid, Partener, Prieten,  Profesor înțelept și de încredere,  Coach, Un bun ascultător,  Persoana de legătură pentru alte culturi, atitudini și comportamente,  Vizionar,  Confident,  Model de urmat, Accelerator  în dezvoltarea încrederii de sine,  Tutor.

Spre deosebire de coaching, care este de obicei o profesie, ce presupune specializare formală şi  un salariu, relaţia de mentoring este orientată doar în avantajul discipolului, iar mentorul nu urmăreşte niciun câştig financiar. Totuşi, mentorul poate avea abilităţi de coach şi poate folosi tehnici din diverse domenii ca să-şi ajute discipolul să „crească“.

Un mentor poate fi soluţia care să te ajute să treci la nivelul următor în viaţa ta. Pentru că există o valoare mult mai mare decât aceea a informațiilor și experiențelor pe care le putem acumula ca persoană, și anume aceea a informațiilor și experiențelor pe care le putem împărtăși și schimba cu ceilalți, valoare care nu este doar mult mai extinsă, dar este de o calitate mult superioară. Mentoratul poate fi astfel considerat, prin multitudinea de forme pe care le îmbracă, unul din principalele motoare de progres al omenirii.

Mentorul este acel cineva care știe să te aprecieze atunci când faci lucrurile bine și totodată îți va spune adevărul atunci când lucrurile nu ies chiar atât de bine. Avem nevoie să cunoaștem adevărul și să învățăm să acceptăm critica constructivă ca fiind o treaptă spre excelență.

Mentorul este acea persoană care te motivează și vede în tine mai mult decât ceea ce ești la momentul de față. Îți va deschide oportunități de dezvoltare și îți va favoriza accesul la resurse și informații la care cu greu ai putea avea acces.

Deși  un mentor poate fi un model de urmat, un mentor  adevărat nu îi cere altei persoane “Să fii ca mine.” Un mentor spune, “Te voi ajuta  să devii cine vrei tu să devii”. De fapt, principala sarcină a unui mentor este să crească noi mentori. Pentru că succesul fără succesor este un eșec.

Cuvântul mentor este întâlnit pentru prima dată în literatura greacă,  în „Odiseea“ lui Homer. Mentor este numele unui bărbat care îi poartă de grijă lui Telemah, cât timp Ulise, tatăl său, este plecat în războiul troian. Există în poem o scenă în care însăşi Atena apare sub înfăţişarea lui Mentor, pentru a-l sfătui pe Telemah cum să se poarte faţă de peţitorii mamei sale. Asocierea dintre Mentor şi zeiţa înţelepciunii dă semnificaţia actuală a cuvântului.

Mentoratul este o relaţie care are loc într-un mediu de confort şi siguranţă în care învăţarea şi experimentarea au loc prin analiză, examinare şi reexaminare, reflecţie asupra experienţelor, asupra situaţiilor şi problemelor, asupra greşelilor şi succeselor pentru a identifica oportunităţile de învăţare. Mentoratul este procesul prin care mentorul te ajută să te dezvolți, să-ți dezvolte încrederea în sine, să te ajute să devii independent, autonom şi matur. Este o relaţie specială prin care se formează o legătură construită pe încredere şi respect, deschidere şi onestitate, un cadru unde fiecare parte poate fi ea însăşi.

Mentoratul este un proces foarte complex și diferă de la situație la situație, si el poate fi interpretat diferit de la persoană la persoană. Este important ca scopul și intențiile mentoratului într-un context particular să fie stabilite și clarificate. Părțile implicate, în particular mentorul și discipolul, ar trebui să clarifice ce este mentoratul în contextul relației lor pentru a stabili o bază comună de înțelegere a procesului și pentru a împărtăși o viziune comună asupra mentoratului la începutul acestei relații.

Un mentor sprijină o persoană să parcurgă un proces de tranziție pentru a face față unor situații noi precum cea în care devine voluntar sau o schimbare majoră în circumstanțele personale, în cariera sau în dezvoltarea personală. Mentorul este un expert în domeniul tău de activitate, care te poate ajuta să-ţi creşti încrederea în forţele proprii, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocazii importante.

Astăzi, informația este la îndemâna tuturor. Dar înțelegerea, selectarea, prelucrarea informației, NU. Volumul de cunoștințe ale umanității a crescut exponențial, fiind astfel imposibil unei singure persoane să răspundă la toate întrebările.

Ca orice om, un mentor are defectele și limitările sale, minusurile sale profesionale, erorile sale de judecată. Folosește-ți propria rațiune să-i cântărești spusele, atunci când ele trezesc în tine îndoieli. Nu te feri să-i adresezi întrebări de clarificare. Dacă nu este dispus să răspundă şi are pretenţia să iei totul de bun, atunci nu este un adevărat mentor.

Găsește-ți un mentor. Mentorul  te poate ajuta să economisești  ani de zile din  curba ta de creștere. Mentorul te poate  salva din a face greșeli, sau să refaci greșelile pe care el sau alții le-au făcut deja. Apoi ești liber să faci alte greșeli și să înveți din ele. Un mentor nu îl găsești oriunde, la orice colț de stradă, dar cu siguranță există oameni care au o pasiune pentru ceea ce fac și nu îi văd pe cei care vin din urma lor ca o posibilă amenințare pentru propriul succes.

Ar fi nenumărate argumente de bun-simț în sprijinul ideii de a avea un mentor sau mai mulți. “Singura, adevărata înțelepciune stă în a ști că nu știi nimic” – spunea Socrate. Aș porni cu această înțeleaptă afirmație pentru a susține motivul pentru care oricât de inteligenți ne-am considera, atitudinea noastră față de cunoaștere și experiență trebuie să înceapă cu modestia.

Un mentor este poate un membru al familiei, poate un prieten sau partener de afaceri. Este o persoana mai experimentată  care a ajuns la excelență în activitatea care te interesează,  care este dispusă  să-ți  dea  din timpul lui, să-ți dea  sfaturi și suport. Cu siguranță ai în viața ta oameni care ți-au marcat pașii într-un fel sau altul. Mama, tata, bunicii, prietenii, profesorii sau alte persoane pot fi cei care ți-au transmis din valorile și cunoștințele lor și cărora le ești recunoscător pentru felul în care și-au pus amprenta în viața ta. Poate nu i-ai numit mentori, dar ei îți sunt mentori în diverse domenii ale vieții tale.

Dacă îți dorești cu adevărat să excelezi în ceea ce faci, te poți gândi la posibilitatea de a-i da cuiva voie să te însoțească prin experiența, cunoștințele și tot ceea ce reprezintă persoana respectivă pe drumul pe care îl ai de parcurs. Vei vedea că un adevărat mentor, dincolo de relația profesională, te va învăța de multe ori indirect principii și valori de viață care îmbogățesc, consolidează și oferă conturul omului care poți deveni.

Mentorii  nu fac acest lucru pentru bani. Aceștia intră în relație pentru că vor să vă ajute. Mentorul vede  potențialul din tine și vede poate un pic din ei înșiși în tine. Ei pur și simplu doresc să ajute.

Pe lângă consultanță și coaching, mentorul  te  poate  ajuta deschizându-ți  uși,  permițându-ți să utilizezi numele lui în anumite situații, sau prezentându-te unor contacte cheie. Poate te include în unul dintre proiectele lui, sau strecoară  numele tău în conversații.

Mentoratul nu este cerut, ci îţi este acordat. Sper să găseşti şi tu o astfel de persoană care să-ţi fie un adevărat înger în viaţa ta. Și poate că vei fi atât de plăcut surprins de frumusețea de a avea un mentor încât vei dori să fii și tu la rândul tău mentor, un om care formează oameni cu principii și valori demne de urmat.

Printre altele, mentoratul face atât de valoros proiectul nostru NetWin de Network Marketing.

 

Abundenta

Abundența, ca noțiune relațională ascunsă în interiorul unei nominalizări desemnând   un proces de „îmbogățire”, se poate referi  la diferite tipuri de abundență.  Acest lucru înseamnă că, în termenul “abundenţă”, avem multiple semnificații.  Acest lucru ne indică să  recunoaştem că sensul ei depinde de nivelul de abstractizare sau contextul  în care îl punem.  Iată  principalele interpretări:

1) se poate referi la un tip de abundență statică.  De exemplu o moștenire mare, un câmp cu recoltă abundentă de porumb, un piersic încărcat  abundent cu fructe, etc.  Adică lucruri tangibile.

2) se poate referi  la un tip de abundență dinamică. Aceasta ar include orice fel de abundență care se poate auto-reînnoi printr-un  proces intern:  o holdă sau o livadă la care  vom putea lucra și îmbunătăți  pentru a  face recolte mai mari, mai fructuoase, sau o minte creativă cu idei din abundență, etc.  Adică procese tangibile.

3) sau se poate referi  la un tip  de abundență sistemică.  Aici avem  abundența care creste continuu cu fiecare buclă de feedback într-un sistem.  De fiecare dată  când sistemul  respectiv, poate  creierul, poate o echipa de oameni, sau o companie, un cuplu, o rețea de network marketing  acționează  și interacționează,  se obțin mai multe resurse, acestea se întorc în sistem și îl hrănesc și îl dezvoltă, s.a.m.d.  îmbogățind astfel sistemul  mai mult la fiecare ciclu. Acestea sunt procesele intangibile.

Cel mai important lucru care trebuie înțeles despre abundență este că sunt foarte mici şanse ca cineva să-şi sporească abundenţa din viaţa sa dacă el nu o regăseşte deja  în propria existenţă, manifestată într-o formă sau alta.

Trebuie să fii echipat cu conștiința abundenței dacă vrei să vezi alte semne viitoare de abundentă. Nu se poate construi un proiect de abundență pentru viitor pe temelia constatării unei lipse în prezent. De aceea este recomandabil să căutăm orice canal, nu numai cel financiar, prin care se revarsă abundenţa în viaţa noastră ACUM.

Există o presiune atât de mare să ne concentrăm pe lipsuri, pe probleme, pe defectuoasa gândire de tip “Voi fi fericit când voi avea …” încât recunoașterea contrariului, și anume “Sunt fericit pentru că am …”, oferă o perspectivă prea puțin încercată, dar atât de reconfortantă, care ne face să ne apreciem viaţa mai mult şi să nu o considerăm mediocră.

Generozitatea nu se mărgineşte numai la bani, deşi nici aspectul financiar nu este de neglijat. Insă putem oferi deopotrivă compasiune, empatie, răbdare, putem insufla speranţă, încredere, entuziasm. Sunt „lucruri“ de nepreţuit, de care mulţi semeni de-ai noştri sunt privaţi şi de care au mare nevoie. In plus, oferind astfel de daruri imateriale, sursa din noi nu va seca, dimpotrivă, se va îmbogăţi.

Insuflând altora speranţă sau entuziasm, noi înşine vom fi cuprinşi de şi mai multă speranţă şi entuziasm. Oferind, vom dobândi.

Printre altele asta face atât de valoros proiectul nostru NetWin de network marketing.

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!