Mentorul

Mentorul

Dicționarul Webster definește mentorul ca pe “o persoană de la care aștepți sfaturi înțelepte și îndrumare.” Un mentor are abilitatea de a încuraja alte persoane pentru a le reduce din pasivitatea acestora. Un mentor spune: “Sunt aici pentru tine.”

Un mentor joacă mai multe roluri, incluzând următoarele:  Ghid, Partener, Prieten,  Profesor înțelept și de încredere,  Coach, Un bun ascultător,  Persoana de legătură pentru alte culturi, atitudini și comportamente,  Vizionar,  Confident,  Model de urmat, Accelerator  în dezvoltarea încrederii de sine,  Tutor.

Spre deosebire de coaching, care este de obicei o profesie, ce presupune specializare formală şi  un salariu, relaţia de mentoring este orientată doar în avantajul discipolului, iar mentorul nu urmăreşte niciun câştig financiar. Totuşi, mentorul poate avea abilităţi de coach şi poate folosi tehnici din diverse domenii ca să-şi ajute discipolul să „crească“.

Un mentor poate fi soluţia care să te ajute să treci la nivelul următor în viaţa ta. Pentru că există o valoare mult mai mare decât aceea a informațiilor și experiențelor pe care le putem acumula ca persoană, și anume aceea a informațiilor și experiențelor pe care le putem împărtăși și schimba cu ceilalți, valoare care nu este doar mult mai extinsă, dar este de o calitate mult superioară. Mentoratul poate fi astfel considerat, prin multitudinea de forme pe care le îmbracă, unul din principalele motoare de progres al omenirii.

Mentorul este acel cineva care știe să te aprecieze atunci când faci lucrurile bine și totodată îți va spune adevărul atunci când lucrurile nu ies chiar atât de bine. Avem nevoie să cunoaștem adevărul și să învățăm să acceptăm critica constructivă ca fiind o treaptă spre excelență.

Mentorul este acea persoană care te motivează și vede în tine mai mult decât ceea ce ești la momentul de față. Îți va deschide oportunități de dezvoltare și îți va favoriza accesul la resurse și informații la care cu greu ai putea avea acces.

Deși  un mentor poate fi un model de urmat, un mentor  adevărat nu îi cere altei persoane “Să fii ca mine.” Un mentor spune, “Te voi ajuta  să devii cine vrei tu să devii”. De fapt, principala sarcină a unui mentor este să crească noi mentori. Pentru că succesul fără succesor este un eșec.

Cuvântul mentor este întâlnit pentru prima dată în literatura greacă,  în „Odiseea“ lui Homer. Mentor este numele unui bărbat care îi poartă de grijă lui Telemah, cât timp Ulise, tatăl său, este plecat în războiul troian. Există în poem o scenă în care însăşi Atena apare sub înfăţişarea lui Mentor, pentru a-l sfătui pe Telemah cum să se poarte faţă de peţitorii mamei sale. Asocierea dintre Mentor şi zeiţa înţelepciunii dă semnificaţia actuală a cuvântului.

Mentoratul este o relaţie care are loc într-un mediu de confort şi siguranţă în care învăţarea şi experimentarea au loc prin analiză, examinare şi reexaminare, reflecţie asupra experienţelor, asupra situaţiilor şi problemelor, asupra greşelilor şi succeselor pentru a identifica oportunităţile de învăţare. Mentoratul este procesul prin care mentorul te ajută să te dezvolți, să-ți dezvolte încrederea în sine, să te ajute să devii independent, autonom şi matur. Este o relaţie specială prin care se formează o legătură construită pe încredere şi respect, deschidere şi onestitate, un cadru unde fiecare parte poate fi ea însăşi.

Mentoratul este un proces foarte complex și diferă de la situație la situație, si el poate fi interpretat diferit de la persoană la persoană. Este important ca scopul și intențiile mentoratului într-un context particular să fie stabilite și clarificate. Părțile implicate, în particular mentorul și discipolul, ar trebui să clarifice ce este mentoratul în contextul relației lor pentru a stabili o bază comună de înțelegere a procesului și pentru a împărtăși o viziune comună asupra mentoratului la începutul acestei relații.

Un mentor sprijină o persoană să parcurgă un proces de tranziție pentru a face față unor situații noi precum cea în care devine voluntar sau o schimbare majoră în circumstanțele personale, în cariera sau în dezvoltarea personală. Mentorul este un expert în domeniul tău de activitate, care te poate ajuta să-ţi creşti încrederea în forţele proprii, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocazii importante.

Astăzi, informația este la îndemâna tuturor. Dar înțelegerea, selectarea, prelucrarea informației, NU. Volumul de cunoștințe ale umanității a crescut exponențial, fiind astfel imposibil unei singure persoane să răspundă la toate întrebările.

Ca orice om, un mentor are defectele și limitările sale, minusurile sale profesionale, erorile sale de judecată. Folosește-ți propria rațiune să-i cântărești spusele, atunci când ele trezesc în tine îndoieli. Nu te feri să-i adresezi întrebări de clarificare. Dacă nu este dispus să răspundă şi are pretenţia să iei totul de bun, atunci nu este un adevărat mentor.

Găsește-ți un mentor. Mentorul  te poate ajuta să economisești  ani de zile din  curba ta de creștere. Mentorul te poate  salva din a face greșeli, sau să refaci greșelile pe care el sau alții le-au făcut deja. Apoi ești liber să faci alte greșeli și să înveți din ele. Un mentor nu îl găsești oriunde, la orice colț de stradă, dar cu siguranță există oameni care au o pasiune pentru ceea ce fac și nu îi văd pe cei care vin din urma lor ca o posibilă amenințare pentru propriul succes.

Ar fi nenumărate argumente de bun-simț în sprijinul ideii de a avea un mentor sau mai mulți. “Singura, adevărata înțelepciune stă în a ști că nu știi nimic” – spunea Socrate. Aș porni cu această înțeleaptă afirmație pentru a susține motivul pentru care oricât de inteligenți ne-am considera, atitudinea noastră față de cunoaștere și experiență trebuie să înceapă cu modestia.

Un mentor este poate un membru al familiei, poate un prieten sau partener de afaceri. Este o persoana mai experimentată  care a ajuns la excelență în activitatea care te interesează,  care este dispusă  să-ți  dea  din timpul lui, să-ți dea  sfaturi și suport. Cu siguranță ai în viața ta oameni care ți-au marcat pașii într-un fel sau altul. Mama, tata, bunicii, prietenii, profesorii sau alte persoane pot fi cei care ți-au transmis din valorile și cunoștințele lor și cărora le ești recunoscător pentru felul în care și-au pus amprenta în viața ta. Poate nu i-ai numit mentori, dar ei îți sunt mentori în diverse domenii ale vieții tale.

Dacă îți dorești cu adevărat să excelezi în ceea ce faci, te poți gândi la posibilitatea de a-i da cuiva voie să te însoțească prin experiența, cunoștințele și tot ceea ce reprezintă persoana respectivă pe drumul pe care îl ai de parcurs. Vei vedea că un adevărat mentor, dincolo de relația profesională, te va învăța de multe ori indirect principii și valori de viață care îmbogățesc, consolidează și oferă conturul omului care poți deveni.

Mentorii  nu fac acest lucru pentru bani. Aceștia intră în relație pentru că vor să vă ajute. Mentorul vede  potențialul din tine și vede poate un pic din ei înșiși în tine. Ei pur și simplu doresc să ajute.

Pe lângă consultanță și coaching, mentorul  te  poate  ajuta deschizându-ți  uși,  permițându-ți să utilizezi numele lui în anumite situații, sau prezentându-te unor contacte cheie. Poate te include în unul dintre proiectele lui, sau strecoară  numele tău în conversații.

Mentoratul nu este cerut, ci îţi este acordat. Sper să găseşti şi tu o astfel de persoană care să-ţi fie un adevărat înger în viaţa ta. Și poate că vei fi atât de plăcut surprins de frumusețea de a avea un mentor încât vei dori să fii și tu la rândul tău mentor, un om care formează oameni cu principii și valori demne de urmat.

Printre altele, mentoratul face atât de valoros proiectul nostru NetWin de Network Marketing.

 

Abundenta

Abundența, ca noțiune relațională ascunsă în interiorul unei nominalizări desemnând   un proces de „îmbogățire”, se poate referi  la diferite tipuri de abundență.  Acest lucru înseamnă că, în termenul “abundenţă”, avem multiple semnificații.  Acest lucru ne indică să  recunoaştem că sensul ei depinde de nivelul de abstractizare sau contextul  în care îl punem.  Iată  principalele interpretări:

1) se poate referi la un tip de abundență statică.  De exemplu o moștenire mare, un câmp cu recoltă abundentă de porumb, un piersic încărcat  abundent cu fructe, etc.  Adică lucruri tangibile.

2) se poate referi  la un tip de abundență dinamică. Aceasta ar include orice fel de abundență care se poate auto-reînnoi printr-un  proces intern:  o holdă sau o livadă la care  vom putea lucra și îmbunătăți  pentru a  face recolte mai mari, mai fructuoase, sau o minte creativă cu idei din abundență, etc.  Adică procese tangibile.

3) sau se poate referi  la un tip  de abundență sistemică.  Aici avem  abundența care creste continuu cu fiecare buclă de feedback într-un sistem.  De fiecare dată  când sistemul  respectiv, poate  creierul, poate o echipa de oameni, sau o companie, un cuplu, o rețea de network marketing  acționează  și interacționează,  se obțin mai multe resurse, acestea se întorc în sistem și îl hrănesc și îl dezvoltă, s.a.m.d.  îmbogățind astfel sistemul  mai mult la fiecare ciclu. Acestea sunt procesele intangibile.

Cel mai important lucru care trebuie înțeles despre abundență este că sunt foarte mici şanse ca cineva să-şi sporească abundenţa din viaţa sa dacă el nu o regăseşte deja  în propria existenţă, manifestată într-o formă sau alta.

Trebuie să fii echipat cu conștiința abundenței dacă vrei să vezi alte semne viitoare de abundentă. Nu se poate construi un proiect de abundență pentru viitor pe temelia constatării unei lipse în prezent. De aceea este recomandabil să căutăm orice canal, nu numai cel financiar, prin care se revarsă abundenţa în viaţa noastră ACUM.

Există o presiune atât de mare să ne concentrăm pe lipsuri, pe probleme, pe defectuoasa gândire de tip “Voi fi fericit când voi avea …” încât recunoașterea contrariului, și anume “Sunt fericit pentru că am …”, oferă o perspectivă prea puțin încercată, dar atât de reconfortantă, care ne face să ne apreciem viaţa mai mult şi să nu o considerăm mediocră.

Generozitatea nu se mărgineşte numai la bani, deşi nici aspectul financiar nu este de neglijat. Insă putem oferi deopotrivă compasiune, empatie, răbdare, putem insufla speranţă, încredere, entuziasm. Sunt „lucruri“ de nepreţuit, de care mulţi semeni de-ai noştri sunt privaţi şi de care au mare nevoie. In plus, oferind astfel de daruri imateriale, sursa din noi nu va seca, dimpotrivă, se va îmbogăţi.

Insuflând altora speranţă sau entuziasm, noi înşine vom fi cuprinşi de şi mai multă speranţă şi entuziasm. Oferind, vom dobândi.

Printre altele asta face atât de valoros proiectul nostru NetWin de network marketing.

Adevaruri si Logica

Adevaruri si Logica

Multi oameni cred anumite lucruri ca fiind adevărate numai pentru că există un acord general asupra lor. Intru-cat nu este o modalitate sigură de descoperire a adevărului, în cele mai multe probleme de viata, adoptam anumite „adevaruri” pornind de la opinia sau credinta majoritatii.

Dar, din simplul fapt că există un acord general asupra unei afirmaţii nu decurge că acea afirmaţie este adevărată. Dacă experţii vremii au opinii cu privire la ceva, e probabil ca ceea ce cred ei să fie adevărat sau să se apropie de adevăr. Totuşi, nu faptul că ei au o opinie cu privire la acel lucru îl face pe acesta să fie adevărat, ci adevărul opiniei lor depinde de concordanţa ei cu realitatea. Chiar dacă experţii într-un domeniu se întâmplă să fie de acord în legătură cu o problemă, nu decurge că punctul de vedere asupra căruia sunt de acord trebuie să fie adevărat, deşi, dacă nu eşti specialist, ar fi potrivit să tratezi foarte serios concepţia asupra căreia experţii au realizat un consens.

Dar atunci când oameni, care nu sunt specialişti, sunt de acord într-o problemă, nu există deloc un bun temei pentru a trata consensul lor ca pe un indicator al adevărului.

Un motiv pentru care consensul nu este un indiciu sigur al adevărului este că oamenii sunt adeseori foarte creduli: sunt uşor de manipulat sau de indus în eroare în legătură cu multe lucruri, după cum ştie orice şarlatan sau om politic.

În plus, cei mai mulţi dintre noi suntem înclinaţi spre gândirea deziderativă – credem ceea ce am dori să fie adevărat, chiar dacă nu concordă cu faptele, iar uneori chiar în pofida dovezilor copleşitoare ce contrazic opiniile la care ţinem. In plus suntem inclinati sa tragem concluzii pornind de la informatii insuficiente sau particulare.

Acolo unde nu există consens, o metodă chiar mai puţin sigură de determinare a adevărului este să ne bazăm pe opinia majorităţii. În cele mai importante probleme, majoritatea oamenilor sunt prost sau insuficient informaţi, asta luand situatia favorabila.

Este cu siguranţă mai bine să ne încredem în minoritatea experţilor care au avut timp să studieze datele existente, care opereaza cu date verificate si folosesc metode corecte de aflarea sau aproximarea adevarului,  decât în concepţiile formate în grabă a majorităţii.

Prin urmare, atunci când cineva începe o propoziţie cu „Există un acord general asupra faptului că…” sau „Majoritatea oamenilor cred că…”, ar trebui să stabilim clar ce intenţii se ascund în spatele acestor expresii. De ce are importanţă consensul general? Chiar este vorba de o majoritate? Suntem obligaţi să conchidem despre ceva că trebuie să fie adevărat numai pentru că majoritatea oamenilor cred asta? Care majoritate crede asta?

Desigur, ar putea fi adevărat, dar dacă temeiul pentru care credem acest lucru este că majoritatea oamenilor cred că este adevărat, aceasta este o justificare nesatisfăcătoare.

Sun Tzu, Maestru de marketing

Cine a citit o carte de marketing sigur a fost surprins de cantitatea mare de termeni si metafore militare: obiective, strategii, tactici, teritoriu, harta, pozitionare, nise, arma, atac, guerilla…
Explicatia este simpla, intr-o economie de piata concurentiala, concurenta inseamna competitie, desigur avand scopuri diferite, dar supuse acelorasi legi si principii.
In timp ce in razboi se incearca cucerirea de teritorii, in afaceri se cauta cote de piata; nu se folosesc de militari si arme care ucid sau scot din lupta, ci promotori, vanzatori, distribuitori, publicitate … care isi propun sa reduca sau chiar sa anihileze concurenta.
Principiile strategice de baza raman aceleasi si o buna pregatire in acest sens se va dovedi intotdeauna foarte pretioasa.

Citind lucrarile clasicilor antici veti gasi analize, strategii, principii si filozofii de afaceri mai eficace si mai sintetic prezentate decat in tratatele moderne.
Asta nu ar trebui sa ne uimeasca pentru ca desi  mediul de afaceri si resursele tehnologice sunt profund modificate, omul, psihologia oamenilor si necesitatile lor, comportamentul social, reactiile umane, principiile de comportament sunt aceleasi.
In plus, in antichitate, neputand conta pe mijloacele pe care le avem la dispozitie astazi, rezultatul bun al oricarei operatiuni era determinat,  de capacitatea de a fructifica la maximum resursele umane aflate la dispozitie.

Sa dau exemplu  de, probabil , cel mai spectaculos manual despre succes in afaceri scris vreodata, extrem de actual si de folosit si astazi in era informationala, manual scris prin  anul 400 i.C.  Este vorba despre cartea “Arta Razboiului” a generalului Sun Tzu   (n. c. 544 î.Hr. – d. 496 î.Hr.) si contine o culegere de sfaturi de urmat in lumea razboiului, dar … si a afacerilor. Acestea fiind spuse, sa vedem ce spune Sun Tzu despre victorie.  Desigur va trebui sa inlocuiti cuvintele de natura militara cu corespondentul lor de marketing.

Cinci lucruri sunt esentiale pentru victorie:
– va invinge cel care stie cand sa lupte si cand sa nu lupte;
– va invinge cel care stie cum sa-si foloseasca fortele superioare si inferioare;
– va invinge cel care are o armata animata de acelasi spirit la toate nivelurile;
– va invinge cel care, dupa ce s-a pregatit pe el insusi, va sti sa astepte momentul in care inamicul este nepregatit;
– va invinge cel care, avand pregatire militara, nu va suporta amestecul guvernantilor.

In proiectul nostru NetWin, ținem cont de toate acestea, avem recompense foarte bine gândite pentru a recompensa corect, în funcție de performanță, dar punem valorile, principiile și oamenii pe primul loc.

Pentru un prim contact cu ideile ce stau la baza proiectului puteți accesa linkul

https://bit.ly/2z2CrC1

Dacă aveti vreo sugestie,  sau doar vreti să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă ți-a plăcut nu uita să distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uita să te abonezi…

 

De ce sa ai scopuri?

SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască.

Dacă mergeți pe stradă și sunteți atenți la oamenii din jur, veți observa  foarte mulți oameni care prin vorbe, atitudine, limbajul trupului sau altfel, își arată nemulțumirea pentru aproape orice, de la guvern pana la trafic, de la sistem la alți semeni, de la americani pana la ruși și chinezi, de la oamenii de cultură pana la cerșetori…  Acești oameni se încruntă când plătesc facturile,  când stau la stop,  când trec strada, când mănâncă, când muncesc … se plâng  tot timpul și văd probleme la fiecare pas.

Ce legătură are asta cu scopul acela mare al fiecăruia? Are, pentru că atunci când nu tinzi spre idealuri înalte, te împiedici de mărunțișuri.  Nu spun că problemele mărunte nu ar fi serioase, ci doar că în absența unui scop mare, important, chiar mai mare decât tine, micile probleme le  privești ca fiind catastrofale. Odată ce ai un scop mare. orice probleme vor apărea în viața ta vor fi atât de mărunte comparativ cu mărimea și importanța scopului tău, încât vei zâmbi și vei persevera pana îți vei atinge visul, știind că restul se poate rezolva.

Daca știi pentru ce trăiești și care sunt visurile tale, vei continua să ai la fel de multe dificultăți, dar ți se vor părea mărunte în comparație cu țelul tău măreț și vei face tot ceea ce îți stă în putință  pentru a trece peste orice obstacol care iți sta  în cale.

Unii recunosc, alții evită răspunsul, însă toata lumea știe cât este de important să știi unde vrei să ajungi și pentru ce muncești și lupți.

Un scop mare va fi catalizatorul tău. Te va face să te ridici din pat dimineața entuziasmat și seara să te duci în pat mulțumit. Munca pentru realizarea unui scop important este transformată în  distracție și  plăcere pentru că o faci cu bucurie și curiozitate. Munca pentru realizarea unui scop important este transformatoare și va accentua capacitatea de adaptare și evoluția pe toate planurile.

Scopurile te ajută să-ți definești în mod clar țintele, strategia și  tacticile, te ajută să-ți canalizezi energiile, abilitățile  și resursele. Spiritul uman are capabilități imense de a realiza aproape orice, dar în absenta unor scopuri precis definite, aceste capabilități sunt mult diminuate și diluate. Scopurile înalte vor deschide canale prin care energiile, abilitățile  și resursele nu numai ca vor fi mai bine, mai eficient folosite, dar și alimentate și crescute.

In lipsa unui scop important, tot timpul va exista un gol și o voce interioară critică, ce vrea să fie luată în seamă. Iar acest gol nu-l pot umple nici gadgeturile, nici petrecerile, nici prietenii, nici iubirile. Este responsabilitatea ta și numai a ta.

Si poate cel mai important aspect, este  că, prin scopul tău, ai posibilitatea să lași ceva în urma ta. E datoria ta să o faci. Celor din jurul tău, când se vor uita la tine și îți vor spune visurile  lor cele mai arzătoare, ce le vei răspunde?

Le vei spune „ Nu se poate, e greu, mai gândește-te, vei fi dezamăgit, am auzit de cineva care nu a reușit.” … SAU le vei spune  „ Te susțin, am încredere în tine, poți reuși, merită să lupți! Pentru că și eu am luptat și am reușit!”

Pe drumul  spre scopul tău, vei descoperi oameni noi, mentori, parteneri de drum, situații și experiențe noi, iar atunci, mânat de pasiune, nu va mai exista nici o zi din viața ta în care să te încrunți la mărunțișuri.

In proiectul nostru NetWin, avem recompense foarte bine gândite pentru a recompensa corect, în funcție de performanță, dar punem valorile, principiile și oamenii pe primul loc. Asta face ca NetWin să fie un loc foarte bun în care să-ți împlinești scopurile.

Pentru un prim contact cu ideile ce stau la baza proiectului puteți accesa

https://bit.ly/2z2CrC1

Dacă ai vreo sugestie,  sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos. Poți să-mi scrii și pe email   arnetbww@gmail.com

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă ți-a plăcut nu uita să distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uita să te abonezi…

 

Hardware, Software, Wetware

Termenul factor de producţie aparţine epocii industriale, invocând imaginea arhaică a unei fabrici. Geoffrey Hodgson, autorul termenului „learning economy” (introdus în 1999), se referă şi el la o deplasare a accentului de la o economie dominată de bunurile fabricate şi munca manuală spre una în care ar prevala ideile, activele intangibile, serviciile şi abilităţile relaţionale. Economiştii teoriilor mainstream au supralicitat importanţa mijloacelor fizice de producţie, ignorând cunoştinţele şi activele intangibile.

Robert Solow, laureat al premiului Nobel, care a încercat să demonstreze (în 1957), că fenomenul creşterii economice este tributar atât sporirii inputurilor (factorii de producţie „clasici” – munca şi capitalul), cât şi progresului tehnic, pe care l-a tratat în teoria sa sub numele de „rezidual”. Concluzia, la care ajunsese Solow, a fost uluitoare: între 1909 şi 1949, creşterea economică a SUA s-a datorat, în proporţie de 85%, „rezidualului”.

În opinia reprezentanţilor teoriei „noii creşteri economice”, societăţii post-industriale îi este mai potrivită o abordare computerizată, precum cea propusă de Nelson şi Roamer (1996): hardware, software  şi wetware.  „Hardware” cuprinde latura materială, fizică – pământul, infrastructura, investiţiile în tehnologie. Cunoştinţele (idei şi abilităţi) se împart, în schimb, în „software” şi „wetware”. Deosebirea conceptuală dintre ele constă în nivelul de codificare. „software” se referă la cunoştinţele ce pot fi articulate prin cuvinte, simboluri sau alte mijloace de exprimare, ele existând în afara creierului uman. Acestea prezintă „capitalul structural” al organizaţiilor private şi publice.

Cunoştinţele din categoria „wetware” nu pot fi obiectul formalizării, rămânând mereu în formă tacită şi existând în creierul uman. Acestea constituie „capitalul uman” al organizaţiilor publice şi private, know-how-ul, resursele intangibile cu potenţial de infl uenţare a dezvoltării şi creşterii accelerate a întreprinderii.

Cunoştinţele de tip „software” se deosebesc prin costurile reduse de reproducţie şi dinamica sporită a diseminării, luând în considerare cheltuielile înalte pe care le reclamă producerea lor. Pe de altă parte, transmiterea cunoştinţelor „wetware” este complexă, costisitoare şi lentă.

La un nivel relevant, „wetware” (capitalul uman) este un bun „rival”, „cu excludere” – poate fi folosit numai de către posesorul său. Pe de altă parte, „software” este un bun „nonrival”, din moment ce un număr foarte mare de oameni poate beneficia de aceleaşi cunoştinţe codificate. Aşa cum a declarat J. Stiglitz (1999), cunoştinţele sunt foarte aproape de un bun public pur, fiind „complementare capitalului public şi privat”, deci non-rivale şi fără excludere.  Excepţie fac cunoştinţele apărate de legile proprietăţii intelectuale,  copyright-uri şi patente.

Însă non-rivalitatea cunoştinţelor „software”şi costurile minime de distribuţie creează situaţia în care drepturile de proprietate sunt, practic, inaplicabile pentru ele. Nivelul avansat al telecomunicaţiilor permite utilizarea uşoară şi ieftină a informaţiilor codificate. Prin contrast, caracterul rival şi excludabil al „wetware” dictează aplicabilitatea lor pentru condiţiile de piaţă, atunci când sunt oferite suficiente stimulente pentru producerea genului respectiv de cunoştinţe.

Dat fiind faptul că producerea de idei si cunoştinţe reclamă un cadru instituţional mult mai complex decât acela oferit de piaţă, pentru stat există două alternative de implicare la acest nivel:

(1) asumarea rolului central în producţia de idei (cunoştinţe) prin producerea directă sau subvenţionarea ei, de exemplu asumând finanţarea la nivel de universităţi;

(2) crearea instrumentelor specifice pentru reglementarea relaţiilor din sfera proprietăţii intelectuale: patente, mărci comerciale, drepturi de autor etc.

Pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat, piaţa dispune de suficiente stimulente pentru „wetware”. Capitalul uman este inputul complementar crucial pentru tehnologie. Aşa cum capitalul fizic prin el însuşi nu explică nimic – nici pământul, nici munca nu produc prin sine porumb sau automobile, putând s-o facă însă, în caz că se combină, – exact aşa capitalul uman este cheia ideilor şi cunoştinţelor, precum pământul este complementar pentru muncă. Poţi apela la capitalul fizic al lumii întregi şi tot nu va lucra, dacă nu există capitalul uman, care să-l facă să produca.

Faptul că noile tehnologii nu se bazează doar pe ştiinţă, ci şi pe noile cunoştinţe în întregime, înseamnă că tehnologia nu mai este separată de cultură  şi situată în afara ei, ci este o parte integrantă a acesteia. Ideea dată precede viziunea deja instaurată, că inovarea tehnologică nu apare de la sine la un moment istoric potrivit, ci se condiţionează printr-un mediu propice. Unii critici ai socialismului sugerează, eronat, că piaţa şi proprietatea privată sunt, prin sine înseşi, suficiente pentru antreprenoriat şi creativitate. Experienţa variatelor sisteme capitaliste arată, că inovarea depinde şi de un specific suport cultural şi instituţional.

Capitalismul creează bunăstarea nu doar datorită proprietăţii private, pieţei libere şi a urmăririi profitului – într-o oarecare măsură toate acestea au existat şi în era precapitalistă. Trăsătura sa fundamentală este receptivitatea faţă de noile idei.

Nu doar cunoştinţele dictează apartenenţa finală a unui stat la grupul de ţări prospere sau sărace, ci şi modul în care sunt utilizate aceste cunoştinţe. Educaţia formală nu mai este suficientă, deşi valoarea ei este în afara oricăror discuţii. Faptul că un impact asupra creşterii economice este evident mai ales în ţările afluente, cu un nivel general înalt de şcolarizare, atestă că adoptarea tehnologiei avansate este intrinsec legată de nivelul de instruire al forţei de muncă. Totuşi, nivelul de şcolarizare dintr-o ţară, deşi prezintă avantajul cuantificării, nu vorbeste nimic despre potenţialul utilizării cunoştinţelor.

Pentru o societate post-industrială, mai ales dacă insistăm pe aplicabilitatea termenului „societate bazată pe cunoaştere”, este crucial cadrul lifelong learning – al instruirii continue. Acesta presupune că învăţarea are loc pe parcursul întregii vieţi a individului. Trăsăturile esenţiale ale formării continue sunt: centralitatea individului şi prioritatea subiectelor de care este nemijlocit interesat; accentul pe motivaţia personală şi conştientizată de a învăţa; multiplicitatea obiectivelor educaţionale şi recunoaşterea faptului că obiectivele de studiu se pot schimba pe parcursul vieţii individului.  În situaţia, în care producerea bunurilor şi serviciilor solicită din ce în ce mai multe cunoştinţe, companiile sunt tentate să învestească mai mult în cunoştinţele, abilităţile şi instruirea continuă a angajaţilor, decât în capitalul fi zic. Acest lucru este relevant în special pentru firmele care activează în domeniul tehnologiilor înalte.

Cave, Cave, Deus Videt

Nu m-am decis întâmplător sa scriu astăzi despre virtuți. Cred ca toți cei care vor citi aceasta postare vor înțelege de ce.

VIRTÚTE, virtuți, s.f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea… = pe baza, în puterea, ca urmare a… – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu).  DEX online
Virtuțile sunt patrimoniul moral al omului. Ele îl ajuta sa se comporte bine în orice circumstanță, adică sa-l facă bun în sensul cel mai adevarat și complet. Virtuțile umane sunt atitudini ferme, dispoziții stabile, perfecțiuni devenite obișnuinte ale inteligentei și ale voinței, care ne orânduiesc faptele, ordonându-ne pasiunile şi conducându-ne comportamentul după rațiune și credința. Ele dobândesc ușurință, stăpânire de sine și bucurie pentru a duce o viată bună din punct de vedere moral. Omul virtuos este acela care practică în mod liber binele. Virtuțile morale sunt dobândite în mod uman. Ele sunt fructele și germenii actelor morale bune.

Virtute ( latina virtus) este dispoziția sau promptitudinea puterilor omului, obișnuința bine stabilita, care îl direcționează spre fapte bune.  Virtutea este excelenta morala a unei persoane.  Asa cum este aplicat oamenilor, o virtute este o trăsătură de caracter buna.

Latinescul virtus înseamnă, literal, “barbatie,” de la vir, “om” în sensul masculin; și, inițial, se referea la virtuțile masculine, războinice, cum este curajul. Ca o ironie a etimologiei engleze, printre multe altele, cuvântul “virtute” este adesea utilizat privitor la castitatea unei femei.  In greaca, este folosit cuvântul “excelare intrata în obișnuintă.” Este ceva practicat și apreciat în toate timpurile. Virtutea perseverentei este necesara tuturor și pentru toate virtuțile deoarece este o obișnuintă a caracterului și trebuie folosita permanent de orice persoana care dorește sa rămână virtuoasa.

Virtuțile omenești, dobândite prin educație, prin acte deliberate și printr-o perseverentă mereu reînnoită prin efort, sunt purificate și înălțate de harul divin. Pentru omul rănit de păcat, nu este ușor să-și păstreze echilibrul moral.

Trupul, dar și sufletul, trebuie învățate și disciplinate deoarece omul este o unitate a sufletului și trupului. Postul și auto-controlul sunt izvoarele principale ale binelui și temelia dobândirii virtuților.

Când iți ajunge cuțitul la os, când starea ta fizica, emoțională și sufleteasca nu pot sa fie mai rele decât sunt, atunci știi ca e timpul sa schimbi ceva. Când schimbi ceva, schimba în bine. Ferește-te de prietenia sau compania oamenilor nevirtuoși, te vor trage după ei.

Indiferent ca vei alege sa schimbi lucrurile în viata ta înainte ca ele sa devina grave sau vei aștepta pana când cuțitul iți va ajunge la os, salvarea va veni din practicarea virtuților.

Virtuțile, numite adesea fructele spiritului,  sunt:

  1. Compasiunea

Atunci cand dai dovada de aroganta adu-ti aminte de unde ai plecat. Care e virtutea care compenseaza aroganta? Compasiunea. Empatia proactiva, aplicata. Sa intelegi pe cei de langa tine si sa si faci ceva pentru binele lumii care te inconjoara.  E bine sa fii mandru de tine si de realizarile tale, dar nu arogant.

  1. Generozitatea

Sa oferi fara sa astepti inapoi e calea sigura spre suces si avere. Generozitatea este virtutea care compenseaza iubirea de bani si de obiecte. Am fost educati sa credem ca traim in resurse putine si ca fiecare sa ia cat poate. Legea valorii spune ca cu cat dai mai mult cu atat ai mai mult. Nu banii sunt masura valorii ci ceea ce ai de oferit ca om. Dezvolta-ti abilitatile si talentele si ofera valoare lumii. Banii vor veni ca efect secundar.  In afaceri si in iubire cum se aplica principiu. DAI pentru ca ai de unde. Benficiile acestei atitudini? Culegi ceea ce semeni.

  1. Iubirea si bunatatea

Inceteaza sa te mai uiti la capra vecinului. Comparatia distruge suflete. In viata te compari doar cu tine insuti. Anul acesta esti o persoana mai evoluata decat anul trecut? Rezultatele tale de anul acesta sunt mai bune decat anul trecut? Daca raspunsul e da, esti pe drumul cel bun. Incurajeaza-i pe cei din jur sa fie cat de buni pot ei sa fie. Bucura-te de succesele celor din jur si invata din ele. Nu incerca sa minimalizezi eforturile altora si nu descuraja cand o persoana vrea sa faca ceva, oricat de nebunesc.

  1. Calmul si rabdarea

Este foarte greu ca dintr-un om nervos si impulsiv sa devii un om rabdator si calm. Tine de temperament. Totusi, am fost martor la atat de multe situatii in care munca de saptamani, luni si ani a fost stricata in 5 secunde din cauza nervozitatii si a impulsivitatii incat nu pot decat sa iti recomand ca atunci cand simti ca vei avea o reactie emotionala, sa parasesti scena si sa te calmezi. Poti strica prietenii, munca, relatii de iubire si afaceri intr-o clipa. Fa ORICE e nevoie sa iti controlezi emotiile de furie si nervozitate.

  1. Temperarea.

Umple-ti viata cu activitati interesante, fa sport si largeste-ti cercul social. Daca stai in fiecare zi in fata calculatorului cu tonele de filem porno e foarte greu sa te abtii. Sexul si masturbarea sunt lucruri firesti insa odata ce le duci in extreme incep sa iti dauneze. Lipsa lor sau excesul, ambele te vor afecta. Omul are nevoie si de afectiune si iubire, si de activitate sexuala. Cauta sa le ai pe ambele si vei vedea cum puterea ta se va amplifica.

  1. Moderatia

Lacomia o poti rezolva impunandu-ti reguli alimentare si consultand un nutritionist. Educa-te in privinta mancarii, afla ce e bine si ce nu pentru corpul tau. Cauta sa faci din mancarea sanatoasa o investitie. Mananca pentru ca sa fii energizat si sanatos ca sa poti sa traiesti o viata extraordinara, nu folosi mancarea ca medicament pentru probleme emotionale.

  1. Harnicia, zelul

Lenea este un pacat viclean. Atunci cand te afli in zona de confort ai tendinta sa ramai acolo. vestea proasta e ca nu evoluezi atunci cand ai sentimentul de caldurica din zona de confort.

In istoria oamenirii, s-au remarcat cele mai mari pacate omenesti care duc la distrugerea si decaderea fiintei umane. Deasemenea s-au remarcat calitatile si virturile ce fac o persoana sa obtina tot ceea ce isi doreste si sa si pastreze, sa aiba o viata fericita, fara regrete.

Astfel, din evolutia si invatamintele speciei umane noi avem azi lectii de care e foarte important sa luam seama pentru a nu face aceleasi greseli si pentru a evolua intr un ritm nemaiintalnit pana la generatia noastra.

În secolul al XIII-lea au fost declarate cele 7 păcate capitale: “mândria”, “invidia”, “iubirea de arginţi”, “desfrânarea”, “lăcomia”, “lenea” şi “mânia”.

Cele 7 pacate capitale au fost initial 8 ganduri rele

  • Gula (lacomia )
  • Fornicatio (desfraul)
  • Avaritia (zgarcenia)
  • Tristitia (depresia, disperarea)
  • Ira (furia, agresivitatea)
  • Acedia (apatia, plictiseala)
  • Vanagloria (vanitatea)
  • Superbia (madria, aroganta)

Cele 7 pacate cardinale si ultimele 4 lucruri sunt reprezintate intr- o pictura simbolica a lui Hieronymus Bosch, din 1485.

Patru cercuri mici detaliind moartea, judecata, iadul si gloria si apoi un cerc mai mare in care sunt ilustrate cele 7 pacate cu furia in partea de jos si apoi in ordinea acelor de ceasornic invidia, iubirea de bani, lacomia, lenea, desfraul si mandria. In mijloc se afla ” ochiul lui Dumnezeu”. Sub imagine este o inscriptie in latina, Cave Cave Deus Videt (“Atentie, Atentie, Dumnezeu vede”).

Boschsevendeadlysins

De Florii

De Florii creștinii ortodocși sărbătoresc intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu frunze de palmier. Tot de Florii este și sărbătoarea celor care poartă nume de flori.

De Florii se mănâncă peşte, aceasta fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. În această zi este dezlegare la pește, pentru că se spune că Iisus ar fi cerut să mănânce pește.

Creștinii ortodocși prăznuiesc intrarea lui Isus în Ierusalim mergând la Sfânta Liturghie de unde pleacă cu ramuri de salcie sfințită pe care apoi o pun la icoane, la uși și la ferestre. Credința este că aceste ramuri ajută la tămăduirea bolilor, la belșug în gospodărie și sunt păstrate pe tot parcursul anului, până la următoarea sărbătoare de Florii.

Ramurile de salcie amintesc de ramurile cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea în Ierusalim, dar ele simbolizează și renașterea vegetației și castitatea.

Floriile deschid și cea mai importantă săptămână din postul Paștelui, Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, de după cele 40 zile de post.

Cine se împărtăşeşte de Florii şi îşi pune o dorinţă, va avea noroc, întrucât dorinţa i se va îndeplini mai repede decât în altă perioadă.

Ce să nu faci de Florii

Nimeni nu trebuie să uite să ducă la sfinţit crenguţele de salcie. Salcia apare prima dată în textele creştine datorită lui Hermas, care îi descrie pe martirii creştinismului drept „ramuri de salcie purtătoare de rod”.

De Florii nu este bine să te speli pe cap. Tradiţia care vine din Bărăgan avertizează că dacă te speli pe cap în Duminica de Florii, vei încărunţi la fel ca pomii care înfloresc primăvara.

Nu trebuie să te cerţi cu nimeni de Florii, pentru că orice gâlceavă va provoca neînţelegeri în familie tot anul.

adoratig

Clopotul lui Gauss

Distribuția normală este o distribuție de probabilitate continuă. Este numită de asemenea distribuția Gauss deoarece a fost descoperită de către Carl Friedrich Gauss. Distribuția normală standard (cunoscută, de asemenea, sub numele de distribuție Z) este distribuția normală cu media zero și variația 1. Acesta este adesea numită curba lui Gauss, deoarece graficul densității de probabilitate arată ca un clopot. – Wikipedia

Faimoasa curbă a lui Gauss în formă de clopot, sau Legea Erorilor — a abaterilor față de comportamentul mediei. Această curbă explică statisticile despre velocitatea particulelor în același mod în care o curbă demografică explică statisticile despre vârstele indivizilor. Este una dintre cele mai importante curbe. Continuă să apară din nou și din nou, din multe teorii și multe experimente, ca un exemplu grozav al generalității care ne este atât de dragă, nouă, matematicienilor.

Curba Gauss, sau clopotul lui Gauss a jucat în istoria științei și joacă și acum un rol foarte important, iar în medicină foarte multi parametri legați de organismul uman, de legile fundamentale ale viului, sunt repartizați după această curbă. Ce este de fapt această curbă?

Curba lui Gauss este reprezentarea grafică a probabilității repartizării unor valori în funcție de o media standard. Așadar, dacă evaluam perfect obiectiv performanta angajaților, este foarte posibil ca valorile sa se așeze într-o diagrama precum cea de mai jos.

Graficul unei curbe Gauss ne arată că, spre centru probabilitățile sunt cu atât mai mari cu cât suntem mai aproape de medie, iar spre margini probabilitățile scad apropiindu-se de zero pe măsura ce ne îndepărtam din ce în ce mai mult de medie. Uneori, graficul funcției este denumit “clopotul lui Gauss” datorita formei lui deosebite, asemănătoare unui clopot.

Este împământenită ideea că performanța oamenilor este reflectată în distribuția lui Gauss și multe corporații își evaluează angajații raportându-se la această curbă. Cercetările au arătat că, deși acest grafic este ușor de înțeles, el nu reflectă sau nu poate reflecta cu acuratețe în ce măsura performează oamenii.

Despre această curbă faimosul om de știință Francis Galton afirma: „Ar fi fost idolatrizată de către greci dacă ar fi știut despre ea. Este legea supremă a iraționalului.” Şi nu există o metodă mai bună de a materializa acea zeiță supremă decât cu Tabla lui Galton. În interiorul acestei plăci sunt tuneluri înguste prin care o să cadă aleator niște biluțe, mergând la dreapta sau la stânga, sau la stânga, etc. Totul la întâmplare și într-un haos complet.

Toată știința este așa. Şi explicațiile matematice frumoase nu sunt doar pentru plăcerea matematicienilor. Ele ne schimbă totodată viziunea asupra lumii. De exemplu, Einstein, Perrin, Smoluchowski,  au folosit analiza matematică a traiectoriilor întâmplătoare și curba lui Gauss pentru a explica și dovedi că lumea noastră este formată din atomi.

Distribuția Gauss se poate regăsi și în statistici bizare. Teoretic, orice eveniment are o probabilitate mai mare sau mai mica sa se întâmple. Atunci când te străduiești sa placi la toată lumea, indiferent cât o sa te străduiești nu o sa reușești! Atracția sau gradul de plăcere pe care oamenii îl simt în prezenta ta are de asemenea o distribuție Gauss!

Nu Conteaza

Nu contează cei ce stau la pândă și critică, nici cei care superior atrag atenția asupra greșelilor sau șovăielilor unui om puternic. Nu contează acei „viteji” care își dau cu părerea și care se laudă că ar fi făcut mult mai bine ceea ce tu te străduiești să faci (noroc că nu s-au apucat).

Cel care  contează ești tu, luptătorul, eroul  din arenă, tu care iți asumi faptele tale, tu care iți asumi succesul sau eșecul, tu care uneori nu dormi de griji, tu care pe ploaie, soare, vânt, zăpadă, furtună, viscol, epidemii, mergi mai departe, tu care ai căzut numai tu știi de câte ori și de fiecare dată te-ai ridicat. Cel care contează ești tu, care te străduiești din răsputeri, vitejește, care greșești și uneori iți pierzi puterile, dar revii iarăși și iarăși.

Pentru că nu există efort fără greșeală și puncte slabe. Cel care contează ești tu, cel care se luptă cu adevărat să îndeplinească faptele, care cunoaște extraordinarul entuziasm, devotamentul fără margini, care se dăruiește unei cauze merituoase, tu cel care prin faptele și efortul tău asiguri și bunăstarea altora, tu care  în cazul cel mai fericit vei cunoaște triumful unei mari realizări, sau în cel mai rău caz, dacă eșuezi, aceasta se întâmplă cel puțin pentru ca ai avut visuri și planuri îndrăznețe.

Astfel că locul tău nu va fi nicicând alături de cei distanți, critici, comozi, indeciși,  lăudăroși, care nu vor cunoaște nici victoria, nici înfrângerea, ci doar mediocritatea nivelatoare. 

Ia-ți 30 de minute și informează-te despre proiectul NetWin!  Poate bifăm și niște consecințe pozitive pentru toată nebunia asta cu virusul chinezesc.

Poți să îmi scrii pe mail:  arnetbww@gmail.com

Dacă ai vreo sugestie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

sun_tzu_quotes

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!