PROBLEMA LUMANARII 4 – AUTONOMIE, MAIESTRIE, SCOP

Dan Ariely, unul din marii economiști ai zilelor noastre,  împreuna cu  trei colegi au făcut un studiu cu ajutorul  unor studenți de la MIT. Ei au dat acestor studenți mai multe de jocuri. Jocuri care implica atât creativitate dar și abilități motrice și de concentrare.   Le-au oferit pentru performanța obținută trei niveluri de recompense. O recompensă mică, una medie și una mare.

Ce s-a întâmplat?  Cat timp sarcinile au implicat doar abilități mecanice, bonusurile au funcționat așa cum era de așteptat:  bonusul mai mare a dus la performanța mai bună.  Dar odată ce sarcina a necesitat chiar și cele mai rudimentare abilități cognitive, o recompensă mai mare a condus la performanța mai slabă.

Apoi și-au pus următoarea  problemă,  “Exista vreo predeterminare culturala?”  Sa mergem în India și să refacem testul. Standardul de viață este mai redus în India.  In India,  o recompensă care este modestă conform standardului  European sau Nord American, este semnificativă acolo.  Rezultatul însă a fost același.  Mai multe jocuri, trei niveluri de recompensă.  Ce sa întâmplat? Cei cărora le-a fost oferita recompensa medie nu au reușit mai bine decât cei cărora le-a fost oferită recompensa mică. Dar, de această dată, oamenii cărora le-a fost oferită recompensa cea mai mare, au avut cele mai proaste rezultate.  In opt din cele noua sarcini pe care le-au examinat in cele trei experimente, stimulentele mai mari au condus la performanța cea mai scăzută.

Are cumva loc un fel de conspirație?  Ei bine, Nu.

Sa mergem acum la Școala de Economie din Londra,  London School of Economics. Alma mater-ul a 11 laureați Nobel în economie.  Economiștii de la LSE au analizat 51 de studii privind plata după performanță,  în interiorul companiilor.  Iată ce au constatat:  “Am descoperit  ca stimulentele financiare pot duce la un impact negativ asupra performaței totale.”

Este o diferență între ce spune  știința și ce se întâmplă în practică, în afaceri, educație  sau politică. Iar ceea ce este îngrijorător, este că,  în timp ce stăm in molozul crizei și colapsului economic, prea multe corporații, organizații, ministere, oameni politici  iau decizii, dar deciziile  lor despre talente și oameni, se bazează  pe presupuneri depășite, ne-examinate, care au rădăcinile mai mult în folclor decât în știință.  Si dacă vrem într-adevăr să ieșim din această încurcătură economică,  și dacă vrem într-adevăr performanță înaltă în  sarcinile emblematice ale secolului 21,  soluția nu este să persistăm în greșeli. Să continuăm să gândim în paradigma “Dacă A atunci B” adică a stimula oamenii cu o recompensă mai dulce, sau de a-i amenința cu o pedeapsă mai aspră.  Avem nevoie de o abordare complet nouă.

Iar vestea bună este că oamenii de știință care au studiat factorii motivaționali ne-au dat o abordare complet nouă. Este o abordare clădită mai mult pe motivarea internă.  In jurul nevoii de a face lucrurile pentru că ele contează, fiindcă ne place să le facem, fiindcă sunt interesante, fiindcă ele sunt părți  ale unui ceva nou și  important.

Noul sistem de operare motivational pentru afaceri,  politică, educație,  sănătate  s.a.  se  învârte în jurul a trei elemente:  AUTONOMIE, MĂIESTRIE și SCOP.

  • Autonomie, impulsul de a ne conduce viețile proprii.
  • Măiestria, dorința de a deveni tot mai bun la ceva ce contează.
  • Scopul, dorința arzătoare de a face ceea ce facem în serviciul a ceva mai mare, mai cuprinzător  decât noi înșine.

Acestea sunt blocurile constructive ale unui sistem de operare motivational  complet nou pentru toate activitățile noastre.

Tot proiectul NetWin de e-Network Marketing l-am structurat în jurul acestor blocuri.

PROBLEMA LUMANARII 3

Recompensa de tip „ dacă A atunci B” funcționează foarte bine pentru acele tipuri de sarcini, unde există un set simplu de reguli și o țintă clară spre care trebuie să mergi. Recompensele, prin natura lor, îngustează focalizarea noastră, concentrează gândirea. De asta funcționează în așa de multe cazuri. Si astfel,  pentru sarcini care nu necesită creativitate,  deschidere,  imaginație,  care au nevoie de o focalizare îngustă,  unde vezi clar ținta de atins, te arunci drept înainte spre ea, recompensele pozitive sau negative funcționează foarte bine.  Dar pentru problema reală a lumânării, trebuie să privești altfel.  Soluția nu este în fața ochilor.  Soluția este la periferie. Ai nevoie să te uiți împrejur.  In acest caz,  și in multe altele, recompensa îngustează de fapt zona noastră de concentrare și restrânge potențialul  nostru creativ.

Iată de ce este asta ața de important. In Europa de Vest, in multe parți din Asia, America de Nord,  în Australia,  muncitorii din birouri fac mai puțina muncă de rutină, și mai multă muncă de tip creativ.  Munca de rutină,  bazată pe reguli,  pentru partea stângă a creierului, anumite tipuri de contabilități, de analize financiare, anumite tipuri de programare a computerelor, au devenit foarte ușor de subcontractat, foarte ușor de automatizat și foarte ușor de scăzut costurile.  Software-ul o poate face mai repede.  Furnizori  cu costuri mici din întreaga lume o pot face mai ieftin.  Așadar, ceea ce contează de fapt sunt abilitățile creative, orientate pe partea dreaptă a creierului,  abilitați de tip conceptual.  Acestea sunt și vor fi cel mai bine plătite.

Gândiți-va la propria munca.  Problemele pe care le întâmpinați, sau chiar problemele de care am vorbit aici, sunt ce tip  de probleme – au ele un set clar de reguli, și o soluție unica?  Sau regulile sunt de neînțeles.  Soluția,  dacă există, este surprinzătoare și nu este evidentă. 

Fiecare ne confruntam  cu propria versiune a problemei lumânării. Iar pentru problemele lumânării de orice tip, în orice domeniu de activitate, acele recompense de tip  dacă A atunci B, lucrurile pe care ne-am clădit așa de multe din activitățile noastre, nu funcționează.

Acest lucru poate fi bulversant pentru unii dintre noi. 

PROBLEMA LUMANARII 2

Acum vreau să vă povestesc  despre un experiment folosind problema lumânării, realizat de un psiholog si sociolog american, acum peste 40 de ani, Sam Glucksberg.   Acest experiment scoate in evidenta un aspect neașteptat și care arată puterea stimulentelor.  Iată ce a făcut.  A adunat participanții și i-a împărțit în doua grupuri și le-a dat problema lumânării.   Primului grup i-a spus “Voi măsura timpul vostru să vedem cât de repede puteți rezolva problema?  Voi măsura timpul vostru pentru a stabili norme, mediile pentru cât de mult îi trebuie în mod tipic cuiva să rezolve acest tip de problemă”.

Celui de al doilea grup i-a oferit recompense.  Le-a  spus, “Dacă sunteți în primul sfert din topul celor mai bune timpuri veți primi zece dolari. Dacă sunteți cel mai rapid dintre toți cei pe care îi testăm azi veți primi cincizeci de dolari.”  Este o sumă decentă pentru câteva minute de munca.  Este un factor motivațional bun.

Întrebare:  Cu cat mai repede a reușit  al doilea grup să rezolve problema?  Răspuns: Le-a luat,  in medie, cu trei minute și jumătate mai mult. Cu trei minute și jumătate mai mult.  Surprinzător, nu?  Asta nu este modul în care ar trebui să funcționeze.  Corect?  Dacă vrei ca oamenii să execute o sarcină mai bine, le dai recompense.  Corect? Bonusuri, comisioane, premii.  Îi stimulezi.  Asa funcționează afacerile. Dar asta nu se întâmplă aici. Ai utilizat un stimulent proiectat pentru a ascuți gândirea și a accelera creativitatea.  Si a produs rezultatul contrar.  A îngreunat gândirea și a blocat creativitatea.

Și ceea ce este interesant despre acest experiment este că nu e o aberație.  A fost reprodus de nenumărate ori timp de aproape 40 de ani. Aceste stimulente în masă, de tipul  dacă A atunci B,  dacă faci asta, atunci primești aia, funcționează doar în unele situații. Dar pentru o mulțime de sarcini,  ele sau nu funcționează  deloc sau  chiar dăunează.  Acesta este unul din cele mai solide rezultate din științele sociale.  Si de asemenea unul dintre cele mai ignorate.

Studiind dinamica factorilor externi de motivare  și a factorilor interni de motivare se constată că  nu sunt nici măcar apropiați. Dacă   privești rezultatele științifice,  constați că este o diferență mare intre ceea ce cunoaște știința și ceea ce se aplică în afaceri sau în politică.  Iar ceea ce este alarmant  este că sistemul de operare în afaceri și politică –  gândiți-va la mulțimea de presupuneri  și protocoale aflate la baza afacerilor, cum motivam oamenii,  cum utilizam resursele umane – este construit în întregime pe acești factori de motivare externi,  în jurul recompensei și pedepsei. Acesta este de fapt functional pentru multe din sarcinile tipice secolului 20. Dar pentru sarcinile secolului 21, această abordare mecanică,  de tip recompensă și pedeapsă, nu se aplică,  adesea nu funcționează ba chiar  dăunează adesea.

PROBLEMA LUMANARII

Problema lumânării a fost inventată  în 1945 de un psiholog numit Karl Duncker. Karl Duncker a creat acest experiment care este utilizat într-o mulţime de experimente din științele comportamentale.

Iată cum funcţionează.   Sunteti  într-o cameră.  Vă dau o lumânare,  o cutie cu pioneze şi nişte chibrituri. Şi vă spun “Sarcina ta este de a atașa lumânarea de perete astfel încât ceara topită să nu picure pe masă.” Ce ați face?

Multă lume începe prin a încerca să prindă lumânarea de perete cu pioneze. Nu funcționează.

Unii au ideea măreață în care ei aprind chibritul, topesc marginea lumânării şi încearcă s-o lipească de perete. Este o idee teribilă.  Nu funcţionează.

Şi în sfârşit, după vreo 5 sau 10 minute,majoritatea oamenilor descoperă soluţia.  Cheia pentru a reuşi este depăşirea a ceea ce se numeşte fixare funcţională.  Te uiţi la cutia cu pioneze  şi o vezi doar ca  recipient pentru pioneze.  Dar ea poate avea şi  altă funcţie,  ca suport pentru lumânare.

E vorba de a gândi înafara cutiei.

iubirea-desavarsita

 

Cand e vorba de visuri, marimea conteaza

Când e vorba de visuri, mărimea contează

A fi bogat și ați putea permite să ai o casă mare nu este important. Important este actul de a te strădui, a învăța și a face tot posibilul pentru ați dezvolta puterea personală în scopul de ați putea permite o casă mare. Importantă este devenirea ta personală în cadrul procesului de a face în aşa fel, încât să îţi poţi permite o casă mare. Oamenii care au aspirații mărunte, continuă să trăiască viețile unor oameni mărunți.

Cu alte cuvinte casa, mașina, hainele, vacanțele nu reprezintă visul, ele reprezintă simbolurile faptului că îți poți îndeplini visurile. Uneori, și vedem asta atât de des în jurul nostru, sunt doar simboluri care nu au nimic în spate. Nu casa sau mașina sau … sunt lucrurile importante. Nu este importantă mărimea casei sau faptul că te-ai îmbogățit. Mărimea visului este ceea ce contează. Oamenii mari au visuri mărețe, iar oamenii mărunți au visuri mărunte. Dacă vrei să te transformi pe tine însuți, începe prin a-ți schimba dimensiunea aspirațiilor tale. Numai viziunea atingerii visului tău te va susține în așa fel încât să treci prin perioadele grele  ale vieții tale.

ZEFLEMEAUA de  CAMIL PETRESCU

ZEFLEMEAUA

de  CAMIL PETRESCU

Motto:
„Românii e deştepţi!”

Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: „Talita kumi“
Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm „à la légere”
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:
„Lasă, că merge şi aşa!“
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclistă
Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.

Noi „facem” şi „băgăm” de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.

Ceac-pac! Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i bizantin.

Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decât să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta …
Hai, că românii e deştepţi!

Soarta noastra depinde de cum ne folosim Liberul Arbitru

Soarta noastră depinde de cum ne folosim Liberul Arbitru

Atunci când părăsim copilăria devenim conștienți de realitățile vieții și realizăm că lumea este o diversitate de idei și filosofii contradictorii. Puncte de vedere diferite despre lume și viață specifice fiecărei culturi s-au mixat în mod ciudat, dând naștere la un număr nesfârșit de convingeri și doctrine.

Are omul libertatea de a alege? Această întrebare a fost îndelung dezbătută de-a lungul istoriei, liberul arbitru fiind considerat de mulți trăsătura definitorie a omului. Dacă în trecut această întrebare a căzut în sarcina filozofilor și a teologilor, progresul științific al studierii creierului a permis specialiștilor în necunoștințe să se apropie în ultimele decenii de găsirea unui răspuns.

Nu avem de ales: trebuie să credem că liberul arbitru există. Credința în liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrabă moral. În societățile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderență la coduri de comportament ce stimulează o viață sănătoasă, bogată și fericită, astfel că această credință este una adaptivă.

Suntem făuritorii sorții noastre. Destinul stă în mintea și sufletul nostru. Gândul făurește, iar noi, cu ajutorul forțelor și abilităților pe care le-am dezvoltat, transformăm gândurile în fapte și acțiuni reale, și astfel, ne realizăm viața, destinul.

Gândul  este materie. Trebuie să învățăm cum și ce să gândim, să ne formăm și dezvoltăm abilitățile mentale, ca să ne închegăm o viață cinstită, liniștită, îmbelșugată, să facem ca roata norocului să se învârtească și în folosul nostru, pentru realizarea destinului nostru.

Pentru a fi cu adevărat fericit și mulțumit, nu poți admite că fericirea ta, bunăstarea ta,  să fie realizate în dauna altor oameni. Cei care cred și acționează altfel se pun în mare pericol pe ei înșiși, dar și pe cei din jur. Mai devreme sau mai târziu, complexul fericirea mea – nefericirea altora, care este un cuplu de forte incredibil de puternice își va arata efectele devastatoare mai ales în plan psihic, mental și spiritual.

Fiecare caută să-și descopere, să-și găsească calea, să-și făurească legenda personală în conformitate și ghidat de visurile și aptitudinile lui, pe care, dacă nu și le cunoaște pe deplin și cat mai limpede, doar le bănuiește și deci, există șansa  doar de a bâjbâi.  Avem nevoia, dar și datoria să  ne dezvoltăm și clarificăm visurile, aspirațiile și aptitudinile.

Fiecare dintre noi,  ar trebui să-și sporească și să întărească forța mentală și psihică, puterea  gândului, voința și credința.

Această lege acționează atât pe plan material, cât și psihic și spiritul.

Situația materiala și socială a fiecărui om, depinde de puterea gândurilor lui. Tot de ele depind fericirea și mizeria, sănătatea și boala.

Vor fi societățile viitorului caracterizate de empatie în mai mare măsură, ca urmare a noilor perspective asupra înțelegerii funcționării creierului?

Este doar alegerea noastră, doar modul cum ne vom folosi Liberul Arbitru.

De ce este cineva fericit sau nefericit?

De ce este cineva fericit sau nefericit?

În această întrebare este cheia înțelegerii științei și artei fericirii.  Căci întrebarea presupune că lumea noastră exterioară determină nivelul de fericire, când, în realitate, dacă am ști  totul despre lumea noastră  externă putem  prevedea doar 10% din nivelul de fericire pe termen lung.

90% din fericirea pe termen lung nu este determinată de lumea exterioară, ci de felul în care creierul nostru procesează lumea.   Și, dacă reușim să îl schimbăm,  dacă schimbăm formula pentru fericire și succes, putem schimba felul în care putem influența realitatea. In mintea subconștientă există tipare, așa zișii piticii de pe creier, formate de-a lungul timpului, care ne dictează reacțiile, modul cum acționăm (de fapt reacționăm), modul în care funcționăm în viața de zi cu zi, pe pilot automat. Succesul tău in viață, sănătatea, fericirea sau nefericirea ta, depind de aceste tipare si care țin de paradigma personală! Doar 25% din succesele la locul de muncă sau în afaceri sunt determinate de IQ.  75% din succesele joburilor și afacerilor sunt influențate de nivelul de optimism, susținere socială și abilitatea de a vedea stresul ca o provocare, nu ca o amenințare.

Sa presupunem că participați la un seminar de o săptămână asupra stării de bine.  Și sunteți foarte entuziasmați.  Luni seara expertul  vine să vorbească despre depresie. Marți seara e despre violență  și acte de intimidare. Miercuri seara e despre tulburări de alimentație și obezitate. Joi seara este despre consumul de alcool, fumat si droguri. Şi vineri seara aveți de ales intre cele mai grave boli si factorii principali de distrugere a planetei. Toate sunt teme importante, chiar vitale. Poate chiar vă place programul.  Doar că nu este o săptămână despre starea de bine, ci despre starea de rău. Sunt subliniate  lucrurile negative care se pot întâmpla, dar nu cele pozitive.

Nu uita, îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit. De fapt, fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să-i dea o formă.  Când o ușă a fericirii se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm atât de mult la ușa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.

Noi și noi oportunități trec pe lângă noi. Trebuie doar să fim pregătiți să le vedem, să discernem și să le înțelegem. Fericirea este o stare de bunăstare prin excelență subiectiva, mai exact o combinație între satisfacția propriei vieți și capacitatea de a avea mai multe emoții pozitive decât negative. Fericirea este compusa în esență din trei elemente: plăcere, integrare și semnificație.

Fericirea depinde cam 50% de genele noastre, doar 10% de circumstanțele vieții și 40% de propriile noastre acțiuni și de cum ne raportăm la ele.

Numara cate persoane pot lua decizii care sa te ruineze

Numără câte persoane pot lua decizii care să te ruineze sau să-ți facă viața mai grea.

Deciziile înțelepte îți garantează succesul! Dar nimeni nu-ți poate garanta ca vei lua deciziile înțelepte. Deciziile pe care le luăm în viață, dar mai ales cele pe care le luăm în situații critice ne influențează destinul. Exista momente în viată când toate opțiunile noastre par periculoase. Nu putem face o alegere clară. Indiferent ce vom alege, ceva ar putea fi greșit. Dificultatea constă în faptul că orice am face trebuie să acceptăm să trăim cu consecințele acțiunilor noastre oricare ar fi ele.

Calitatea vieții voastre este determinată de calitatea alegerilor pe care le facem. Dacă vă doriți o viață mai bună, atunci trebuie să învățați să alegeți cu înțelepciune. Dezvoltarea personală ne poate ajuta în procesul decizițional.

Dezvoltarea personală este procesul personal și continuu, prin care ne schimbam în mai bine pe noi înșine, cu fiecare zi. Nu ne-am născut perfecți și nici învățați, putem însă să depunem un efort pentru a dobândi autocunoaștere, abilități și comportamente noi, pentru ca viața noastră personală și profesională să fie mai împlinită.

Bineînțeles că fiecare dintre noi ar trebui să știe cel mai bine ce își dorește de la viată și ce are nevoie pentru a-și îndeplini dorințele. Pe parcursul vieții dobândim multe cunoștințe și abilitați, învățăm la școală, părinții, profesorii și mentorii noștri ne dau sfaturi și ne îndrumă. Dacă am cunoaște de la început, și subliniez “DACĂ”  încă de pe băncile școlii ce vom face în viață și cu ce resurse, drumul nostru ar fi mult mai simplu și nu am mai avea nevoie de învățare continuă.

Cu alte cuvinte, nu am mai avea nevoie de dezvoltare personală. Dezvoltarea personală este un proces desfășurat de-a lungul întregii noastre vieți. Este o cale de a ne evalua abilitățile noastre, luând în considerare scopul nostru în viață și obiectivele pe care le-am stabilit, în vederea realizării și maximizării potențialului nostru.

Dezvoltarea personală a fiecărui individ depinde în mare măsură de conștientizarea și identificarea acelor nevoi (informații, abilități, competențe) care vor conduce spre atingerea scopului. Atingerea scopului și a obiectivelor depinde în mare măsură de resursele de care dispunem (timp, bani, cunoștințe, abilități, etc) și mai ales de motivația necesară.

Nu îmi place când depind de deciziile altora. Fie el șef, director, ministru, prim-ministru, președinte, vecin, ruda, prieten, cumpărătorul firmei la care lucrezi,  poate chiar persoane pe care nu le cunoști și care iau decizii care îți afectează viața…

Soluția la acest aspect important al vieții noastre poate fi și diversificarea activităților și surselor de venit.

Creșterea prin aceasta a independenței și libertății de a  alege.

S-ar putea ca descoperind de cât de multe persoane ești dependent, și cât de ușor pot intra cu cizmele în viața ta, să devină un factor motivațional major, care să îți dea energia și forța de a decide și acționa pentru ați proteja viitorul tău și nu numai al tău.

Până la urmă este vorba tot de libertate și de prețul pe care trebuie să-l plătești pentru o libertate reală.

DE LA HIPERCONSUM LA CONSUM COLABORATIV

DE LA HIPERCONSUM LA CONSUM COLABORATIV

Anul 2008 a fost anul în care ne-am lovit de un perete când atât Mama Natură, cât și piața au zis amândouă: “Ajunge”. Știm în mod rațional că o economie construită pe hiperconsum este distructiva si este o păcăleală. Totuși este greu să știm ce să facem ca indivizi întrucât zgomotul informațional si mediatic are o mare complexitate.
Pentru a înțelege ce se întâmplă este nevoie sa înțelegem cauza celor patru forțe motoare principale.
– Prima forță, credința  renăscută în importanța comunității,  și o reală redefinire a ce înseamnă familie, prieten și vecin.
– A doua forță,  torentul de rețele sociale și tehnologii în timp real, care au schimbat fundamental modul în care comunicam, colaboram, vorbim si ne comportăm.
– A treia forță,  grijile presante ale problemelor de mediu nerezolvate.
– Și patru,  o recesiune globală care a șocat fundamental comportarea consumatorilor.
Aceste patru forțe motoare fuzionează și creează marea schimbare, îndepărtându-se de secolul 20 definit prin hiperconsum, spre secolul 21, definit prin CONSUM COLABORATIV.   Cred că suntem la un punct de inflexiune unde comportările participative – prin site-uri ca Facebook, Instagram, Linkedin și Twitter care devin o a doua natură on-line – sunt aplicate unor aspecte off-line ale vieții zilnice.

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!