Puterea cuvantului rostit

Trebuie să fiți foarte atenți la cuvintele pe care le gândiți, dar și mai atenți la cele pe care le rostiți.  Rostirea trebuie să re-vină la rostuire, la punerea în ordine a lucrurilor…

Ce cuvânt superb are limba romana, ROSTUIRE. Ce cuvânt înțelept! ROSTUIRE înseamnă, pe lângă sensul din arta țesutului, și punerea în ordine a lucrurilor, a treburilor, a celor casnice, dar mai abitir a treburilor comunității, a societății în care trăim…  Si avem mare nevoie de rostuire.

In multe tari, și în Romania o văd foarte des,  oamenii au obiceiul extrem de toxic, atât individual , dar și la nivelul comunității, să pronunțe înjurături sau blesteme; uneori pentru te miri ce își înjură, sau, și mai grav,  își blestemă părinții, copiii, vecinii, prietenii… Evocarea diavolului s-a încetățenit chiar în vorbirea curentă, Este un obicei foarte urât, dar mai ales profund nefast, deoarece cuvintele creează condițiile pentru ca nenorocirile să sosească. Trebuie  să fim foarte vigilenți și să nu folosim niciodată  cuvinte negative la adresa cuiva, pentru că aceste cuvinte negative vor  continua să lucreze împotriva celui pe care l-ai vizat, dar mai ales împotriva ta.  Nu imediat, nu pe loc, dar sigur pe termen mediu  și lung.

Uită-te în urmă la viața ta și vezi cum ai atras ori fericirea, ori dezastrul prin cuvintele tale. Subconștientul nu are simțul umorului. Oamenii glumesc distructiv în legătură cu ei înșiși, iar subconștientul ia totul în serios. Asta se întâmplă deoarece imaginea mentală pe care o creezi în timp ce vorbești se imprimă în subconștient și de acolo se manifestă în exterior. Un om care cunoaște puterea cuvântului devine foarte atent la conversațiile pe care le poartă.

Nu trebuie decât să urmărească reacția cuvintelor sale ca să știe că ele nu se întorc goale. Oamenii fac cele mai mari greșeli prin cuvintele pe care le rostesc atunci când sunt furioși sau plini de resentimente, fiindcă în spatele cuvintelor lor e multă dușmănie. Din cauza puterii vibratorii a cuvintelor, începi să atragi lucrurile pe care le rostești. Oamenii care vorbesc mereu despre boală atrag invariabil boala.

Chiar dacă sunteți obligat să faceți critici la adresa cuiva, făceți-o cu bunăvoința, pentru a ajuta îndreptarea și nu pentru a jigni, nu sfârșiți cu defectele. Începeți și sfârșiți conversația folosind  cuvinte pozitive subliniind părți pozitive.  Sublinierea unui defect sau a unei greșeli făceți-o o singură dată, nu reveniți și îngroșa-și dacă doriți rezultate pozitive.

Cuvântul are o forță de care trebuie să devenim conștienți și să ținem seama în toate acțiunile noastre. Cuvântul poate zidi, sau poate distruge.  Odată rostit, prin trecerea sa, declanșează forțe,  provoacă emoții și reacții, stimulează entități și provoacă efecte extraordinare sau ireparabile. Evident, daca am putea remedia imediat cuvintele urâte, nu s-ar produce stricăciuni: dar cu cât lăsăm să treacă timpul, cu atât cuvintele capătă efect distructiv.

Timpul este deci un factor de care trebuie să ținem seama.  Daca a trecut prea mult timp, devine din ce in ce mai greu să repari ceva.  De aceea s-a spus: ” Înainte să apună soarele, împacă-te cu fratele tău”.  Aceasta înseamnă că trebuie să reparăm cât putem de repede râul pe care l-am făcut altora prin gândurile, vorbele sau faptele noastre.  Majoritatea oamenilor se lasă răscoliți de sentimente, spun ce le trece prin minte, dar intr-o zi legea acțiunii și reacțiunii bate la ușă și spune: și-acum plătiți!

Trebuie deci să reparăm imediat, fără măcar să așteptăm ziua de mâine pentru că vorba zboară; este o forță, o putere care parcurge spațiul și acționează. Dar trebuie să știți totodată că mai există o putere încă și mai eficace și mai rapidă decât cuvântul; este gândul; și daca vă puneți la lucru imediat prin gând, puteți ajunge din urmă cuvântul.

Este dificil, bineînțeles, pentru că gândul aparține unei regiuni mult mai subtile decât cuvântul rostit;  dar dacă vreți să remediați consecințele cuvintelor voastre, puteți totuși să vă concentrați și să cereți mental ca  râul să nu se producă.  In acel moment nu reparați complet, dar măcar evitați ce-i mai rău. Trebuie să fiți foarte rapid și gândul vostru să fie foarte intens, dacă nu, într-o zi, veți fi obligați să plătiți pentru  râul pe care l-ați făcut.

Acum, că știm puterea pe care o are cuvântul, de ce să nu ne folosim de asta?

zen-garden

 

Un cadran util pentru alegeri corecte

Un cadran util pentru alegeri corecte

Viața noastră e plină de proiecte, de oportunități. Unele mai bune, altele mai puțin bune. Unele ni se potrivesc, altele nu. De regulă, alegem câteva în care investim timp, efort sau bani, în speranța că poate vom obține un rezultat măcar decent.

Este util să ai un portofoliu cât mai mare de proiecte, ca să ai de unde alege, pentru că nu toate vor funcționa pentru tine. Dar cum să alegi optim?

Cadranul de mai jos poate fi de folos în aceste alegeri:

Un proiect ar putea fi simplu, dar nu și ușor. Un proiect poate că este interesant, dar necesită investiții mari, sau o experiență pe care nu o ai și nici nu poți să o obții repede, sau necesită părăsirea actualelor surse de venit în speranța unor venituri potențiale.

Pe de altă parte, succesul nu înseamnă întotdeauna bani,  înseamnă de cele mai multe ori doar că ai obținut ceea ce sperai, că se potrivește visurilor și aspirațiilor tale. Fiecare dintre noi avem o noțiune de succes a noastră, subiectivă.  Deși fiecare proiect se încadrează într-unul din cele patru cadrane, nu există un răspuns unic, corect și potrivit pentru o anumită persoană sau pentru un moment dat.

Iată câteva dintre capcanele care ar trebui evitate și în care cadranul alegerilor ne poate fi de folos:

  1. Toate ouăle tale sunt într-un coș cu șanse mici. In acest caz iți asumi un risc foarte mare. Poți să te împiedici și să le spargi pe toate. Dar poate că e visul tău. Și poate vrei o scurtătură. Desigur, problema este că acesta nu este un plan rezilient și de  termen lung. Prin analogie, cineva va câștiga la loterie mâine, dar din păcate, asta nu înseamnă că vei fi tu.
  2. Speri să ai succes făcând ceva care depinde de un anumit deficit, de un gol de piață cunoscut.  Asta te situează în cadranul din dreapta sus. Problema poate fi că și alții știu asta, aleg la fel și te vei lovi de concurență. Dintr-o dată, șansele tale au scăzut. De exemplu, este ușor sa începi un cont de Instagram, de Facebook, de Linkedin, de Tweeter. Dar dacă toată lumea o face, iar tu o faci asemănător cu ceilalți, șansele de a ajunge la un trafic de top 0.01% care ar fi generator de influență și efect de rețea aproape de zero (pentru efectul de rețea vedeți https://bww.ro/armeanu/). Perseverența, creativitatea și știința rețelelor te pot ajuta să faci lucrurile diferit de alții.
  3. Daca te concentrezi doar pe succese cu probabilitate mare de reușită, dar și de valoare redusă, atunci e foarte probabil ca rezultatele să nu merite cu adevărat timpul tău. Poți obține ușor, de exemplu,  câteva noțiuni de bază la un webinar de 3 dolari pe oră, dar s-ar putea să nu merite nici măcar 3 dolari.

Pe de altă parte, e bine sa luați în considerare un portofoliu de proiecte. Unele dintre ele poate au un potențial foarte mare de succes și câștigurile ar fi interesante, dar este nevoie să accepți schimbarea, să accepți să înveți lucruri noi și să fii perseverent. Poți sa accepți aceste condiții, care nu sunt obligatorii, dar sunt absolut necesare pentru a reuși, sau să nu le accepți. Este alegerea ta. E bine însă să pleci de la ipoteza că generozitatea, educația și perseverența investite în proiectul potrivit,  întotdeauna vor da roade.

Este întotdeauna o alegere buna să alegi un proiect de mare potențial și care țintește foarte sus din mai multe motive. Un motiv este că majoritatea oamenilor se tem să se implice în astfel de proiecte. Le este teamă pentru că echivalează “șanse mici de succes” cu “riscant”. Este o confuzie comună. Riscant implică faptul că eșecul va costa foarte mult. Puteți prospera cu această strategie dacă aveți un portofoliu, ați ales bine și vă dați seama că “puțin probabil” nu este deloc același lucru cu “nu merită încercat.”

Cele mai bune proiecte sunt cele care necesită perseverență, educație continuă, schimbare (pentru că toate aceste calități sunt rare). De regulă, proiectele de acest tip sunt generoase, duc și la dezvoltare personală și profesională și duc la rezultate remarcabile folosind efectul de rețea.  In astfel de proiecte, ceilalți participanți se constituie în rădăcinile care vor hrăni proiectul și pe care se va construi succesul tău.

Mult succes pentru alegerea unui proiect de mare potențial și care țintește foarte sus.

Cercuri de influenta, sfere de contact, retele si stratul de incredere

Cercuri de influenta, sfere de contact, rețele și stratul de încredere

Internetul a adus cu el, în mod clar, o problemă de încredere.

Internetul a fost pornit de trei comunități (sau triburi), extrem de diferite unele de altele. Armata a fost în spatele ARPA original (și apoi DARPA) care a construit și finanțat Internetul. Profesorii de la universități din întreaga lume s-au numărat printre primii utilizatori. Și în San Francisco, un grup de “hipioți” au fost constructorii primei culturi online.

Deoarece toate aceste grupuri au fost comunități cu un strat de mare încredere în interiorul lor, a fost ușor să se concluzioneze prin extrapolare că oamenii care se vor angaja online vor fi și ei de încredere. Și astfel, pe măsură ce instrumentele internetului și apoi web-ul au fost construite, au uitat să construiască un strat de încredere. A fost creată o mulțime de moduri de a partaja fișiere, de căutare, de răsfoire, chat-uri și platforme de comunicare, dar nici o modalitate de angajare în lucrurile destul de complicate pe care oamenii le fac în jurul identității și încrederii.

Oamenii au fost în relații tribale chiar înainte să avem primele înregistrări istorice. Cuvântul “trib” apare în Biblie de peste 300 de ori. Dar internetul nu este o comunitate sau un trib. Este pur și simplu o tehnologie care oferă acces și amplifică unele voci și unele idei. Când nu știm cine sunt acești oameni, sau dacă sunt chiar oameni, încrederea se erodează.

Atunci când un site decide să crească rapid, ei fac de obicei asta prin crearea unui mod foarte ușor de a te alătura și creează foarte puține filtre care să restricționeze excesele cauzate de experiența anonimă. Și când fac profit din acest comportament, o fac și mai mult. De fapt, amplifică acest comportament.

Ceea ce duce la afaceri bune pe termen scurt, dar care este o politică publică foarte proastă.

Până nu demult, dacă cineva mergea într-o bancă purtând o mască (lăsând pandemia curentă deoparte), putem presupune că acesta nu este acolo pentru a face o operațiune bancară legală. Pe Internet este foarte ușor să porți o mască pe care ceilalți nu o văd și astfel lasă garda încrederii jos, devenind victime sigure ale unor entități mai puțin bine intenționate.

Acum suferim de foarte marea deschidere și ușurința de conectare pe care a fost construit internetul. Pentru că o colecție de oameni furioși, sau care servesc anumite interese nu tocmai transparente, sau sunt adepții unor teorii conspiraționiste și care vorbesc între ei nu sunt o comunitate. Fără transparența prezenței, fără identitate și fără un set comun împărtășit de idealuri, scopuri și consecințe, oamenii nu sunt tentați în mod special să-și pună pe masă cele mai bune idei și oportunități.

Sistemul este proiectat împotriva celor mai bune impulsuri de autoapărare și reziliență ale noastre. Unii oamenii înțeleg că leadershipul, sacrificiul și generozitatea pot construi comunități și că luptele și scandalurile pur și simplu dizolvă comunitățile și le transformă în mulțimi destructurate și manipulabile. Nenumărate persoane apar zilnic și încearcă să împingă progresul înapoi. Au fost creați algoritmi pentru contracararea acestor încercări, dar algoritmii deși sunt puternici și rezilienți,  avem nevoie ca unii dintre ei să fie reconstruiți permanent.

Până când nu va exista o corelație între ceea ce este popular sau profitabil și ceea ce este util, etic și moral, vom plăti cu toții prețul. Sunt convins că umanitatea va găsi antidotul și la aceste aspecte și Internetul va deveni un mediu de construcție de comunități și structuri sociale puternice și sănătoase.

Cred că schimbarea ar fi fundamentală. Atât personal cât și social.

Stiinta somnului – Somnul e divin. Venerati-l

 

René-Antoine Houasse – Morpheus Awakening as Iris Draws Near, 1690

Știința somnului – Somnul e divin. Venerați-l. Aș dori să discutăm astăzi despre neuroștiința somnului.

In mitologia greacă zeul somnului este Hypnos. Este reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torță gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple. Se spune că datorită lui, Endymion, pastorul frumos de care se îndrăgostise, avea capacitatea de a dormi cu ochii deschiși. La ajutorul lui apelase și Hera, atunci când a vrut să îl adoarmă pe Zeus pentru a acționa nestingherită asupra lui Heracle. Când s-a trezit, Zeus a vrut să îl arunce în mare, însă pentru a nu-i îndurera mama, zeița nopții temută și respectată de Zeus, nu a făcut acest lucru.  El este fiul Nopții (Nyukta) și al întunericului (Erebus).

Conform „Teogoniei” lui Hesiod, Hypnos locuiește într-o peșteră, lângă care își are originea râul Leta (Oblivion). Înainte de a intra în peșteră, unde lumina nu pătrunde și nu ajung sunete, cresc plantele cu efect hypnotic, mai ales macii. În fiecare noapte, zeul adormit se ridică pe cer în carul mamei sale Nyukta. La romani, corespondentul lui Hypnos este Somnus.

Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos. Fiu al Somnului si al Nopții, zeul viselor in mitologia greacă; în vis lua formă omenească. Avea aripi de fluture, și în mână frunze de mac, cu care atingea pleoapele muritorilor. În alte reprezentări, el apare sub forma unui bătrân cu aripi, cu o coroană de mac pe cap și cornul abundenței în mână.

Sa trecem acum la neuroștiința somnului. Viaţa a evoluat în condiţii de ciclicitate lumină şi întuneric, lumină, şi apoi întuneric. Şi aşa, plantele şi animalele şi-au dezvoltat propriile ceasuri interne, astfel încât să fie pregătite pentru aceste schimbări în lumină. Acestea sunt ceasuri chimice, şi se găsesc în toate organismele care au două sau mai multe celule şi chiar la unele monocelulare.

In cazul oamenilor îi spunem ceas biologic. Avem un ceas biologic şi se pare că e extrem de important în vieţile noastre.

Trăim într-o cultură a decalajului de zbor, a călătoriilor globale, afacerilor 24 de ore din 24, a muncii în schimburi. Şi modurile noastre moderne de a face lucrurile au avantajele lor, dar cred că ar trebui să înţelegem și costurile.

De cât de mult somn avem nevoie? Cu toții avem, din când în când, o noapte de nesomn și asta e perfect normal, dar cum putem să îmbunătățim cantitatea și calitatea somnului nostru?

Pentru un adult obișnuit, recomandarea actuală e undeva între șapte și nouă ore de somn pe noapte. Ce am descoperit din studiile pe scară largă, e că folosind această referință de șapte până la nouă ore, odată ce cobori sub această limită, riscul de deces începe să crească. Cu alte cuvinte, cu cât somnul e mai scurt, cu atât viața ta e mai scurtă.

Dar s-a constatat că nu e o relație chiar liniară, așa cum ne-am aștepta. Nu e ca și cum cu cât dormi mai mult, cu atât riscul de deces e mai mic. De fapt, se întâmplă ceva ciudat. Odată ce ai trecut de nouă ore, începe să se vadă o creștere a riscului de deces, lucru care pare destul de neobișnuit. Cercetătorii au venit cu cel puțin două explicații diferite.

Prima e că, dacă ne uităm la aceste studii, e posibil ca persoanele care dorm mai mult de 9 ore pe zi să sufere de anumite afecțiuni și boli. Când contractăm o infecție sau suferim de o boală, de obicei încercăm să dormim mai mult sau să stăm mai mult în pat. Cu alte cuvinte, nu se luaseră în considerare în acele studii bolile sau afecțiunile care declanșaseră în acei oameni reacția de a dormi mai mult. Asta e o explicație.

A doua explicație posibilă e calitatea slabă a somnului, deoarece calitatea somnului, fără a ține seama de cantitatea de somn, e asociată cu un risc de deces. Cu cât calitatea somnului e mai slabă, cu atât riscul de deces e mai mare. Persoanele cu un somn neodihnitor vor încerca să doarmă mai mult; vor sta mai mult în pat pentru a compensa calitatea proastă a somnului. Poate fi un somn neodihnitor deghizat într-un somn prelungit, care e asociat cu un risc crescut de deces, mai degrabă decât un somn de lungă durată.

Dar dacă ne gândim puțin la societate în ansamblu, cred că lumea modernă ne împinge în permanență să lucrăm mai mult, neglijându-ne astfel somnul. Dar dacă ne dorim să trăim mai mult și să ne bucurăm de beneficiile și de roadele muncii noastre, ar trebui să începem să facem din somn o prioritate. Dacă eşti o persoană obişnuită, 36% din viață ți-o vei petrece dormind, însemnând că dacă trăieşti până la 90 de ani, 32 de ani îi vei petrece dormind.

Aceşti 32 de ani ne spun că, pentru Mama Natura, somnul este important.  Ce facem în secolul XXI în privinţa somnului? Desigur, folosim lumina artificială ca să invadăm noaptea şi să ocupăm întunericul, şi odată cu acestă invazie,  tratam somnul ca pe un inamic. În cel mai bun caz, tolerăm nevoia de a dormi, iar în cel mai rău, unii dintre noi ne gândim la somn ca la o boală care necesită un fel de vindecare. Ignoranţa noastră cu privire la somn e destul de profundă.

Somnul e o parte foarte importantă a biologiei noastre, și neurologii încep să explice de ce e atât de important. Atunci când dormi, creierul nu se oprește. De fapt, unele zone ale creierului sunt mai active în timpul somnului decât în starea de veghe. Alt lucru important despre somn e că nu începe dintr-o singură structură a creierului, ci este o proprietate a rețelei neuronale.  Ceasul biologic ne spune când e bine să ne trezim, şi când e bine să dormim, şi această structură interacționează cu o întreagă gamă de alte zone din hipotalamus, hipotalamusul lateral, nucleii preoptici ventrolaterali. Toate acestea se combină şi trimit proiecţii  la trunchiul cerebral. Trunchiul cerebral proiectează în faţă şi inundă cortexul, cu neuro-transmiţători care ne ţin treji şi care în fond ne asigură conştienţa. Aşa că somnul se produce dintr-o întreagă gamă de diferite interacţiuni din creier, şi, concret, somnul porneşte sau se opreşte ca rezultat al unor interacţiuni de aici.

Ce e somnul, de ce dormim? Şi să nu vă mire, că oamenii de ştiinţă nu au ajuns la un consens. Exită sute de idei diferite despre cauza somnului, şi o să subliniez trei dintre ele.

Prima e un fel de idee de refacere si e oarecum intuitivă. În esenţă, tot ceea ce am ars în timpul zilei, refacem, înlocuim, reconstruim în timpul nopţii.  S-a demonstrat că în interiorul creierului o întreagă gamă de gene se activează în timpul somnului, şi acele gene sunt asociate cu restaurarea și cu reţelele metabolice. Există dovezi bune pentru întreaga ipoteză a restaurării.

Dar conservarea energiei? Din nou, probabil intuitiv, în esenţă dormi pentru a economisi calorii. Când tragi linia, totuşi, nu prea iese bine. Dacă compari un individ care a dormit toată noaptea sau a stat treaz şi nu s-a mişcat foarte mult, economisirea de energie a somnului e de 110 calorii pe noapte. E echivalentul unei chifle de hot dog. Aş spune că o chiflă de hot dog e un rezultat destul de sărăcăcios pentru un comportament atât de complicat şi de solicitant ca somnul. Aşa că nu sunt prea convins de ideea conservării de energie.

A treia idee spune ca somnul este necesar pentru procesarea informațiilor şi consolidarea memoriei. Știm că după ce ai încercat să înveţi o lecţie, dacă te privezi de somn, reținerea lecției e spulberată. Extrem de afectată. Aşa că somnul şi consolidarea memoriei sunt importante. Totuşi, nu e doar fixarea memoriei şi reamintirea. S-a dovedit a fi surprinzătoare abilitatea noastră de a veni cu soluţii inovatoare la probleme complexe e enorm crescută de o noapte de somn. De fapt, a fost estimat că ne dă un avantaj de trei ori mai mare. Dormitul pe timpul nopţii ne îmbunătăţeşte creativitatea. Se pare că în creier, în timpul somnului, conexiunile neuronale, conexiunile sinaptice sunt întărite şi consolidate, iar conexiunile mai puţin importante au tendinţa să se slăbească, să devină mai puţin importante.

De fapt, probabil că adevărul este undeva la mijloc și că dormim pentru mai multe motive diferite.  O mare parte dintre oamenii de azi sunt grav privați de somn. Să aruncăm o privire la privarea de somn. Multe categorii sociale sunt private de somn. Să ne uitam la scala somnului. În anii 1950, datele sugerează că majoritatea dormeam aproximativ opt ore pe noapte. În ziua de azi, dormim cu 1,5-2 ore mai puțin în fiecare noapte, deci suntem în jurul a 6,5 ore pe noapte. La adolescenți e mai rău, mult mai rău. Ei au nevoie de nouă ore pentru o performanță maximă a creierului, dar mulți dintre ei, într-o noapte din timpul săptămânii, dorm doar cinci ore. Pur şi simplu nu e suficient. Dacă ne gândim la alte categorii sociale, la cei vârstnici, abilitatea de a dormi neîntrerupt e oarecum diminuată, mulţi dorm mai puţin de cinci ore pe noapte.

Mai sunt cei care lucrează în schimburi și mai ales cei care lucrează în schimbul de noapte. Ceasul intern nu se schimbă în funcţie de cerinţele muncii de noapte. E blocat pe acelaşi ciclu lumină-întuneric ca şi noi ceilalţi. Când bietul muncitor de noapte merge acasă și încearcă să doarmă în timpul zilei, foarte obosit, ceasul intern spune: „Trezeşte-te. E timpul să te trezeşti.” Deci calitatea somnului ca muncitor de noapte e de obicei foarte scăzută, din nou, în limita de cinci ore.

Când eşti obosit şi ai nevoie de somn, stai prost cu memoria, cu creativitatea, ai implusivitatea crescută, şi per total stai prost cu discernământul. Dar, e mult mai rău decât atât. Dacă ai un creier obosit, creierul râvneşte după lucruri care să-l trezească:  medicamente, stimulante. Cafeina reprezintă stimulantul preferat în multe ţări. O mare parte a zilei e alimetată de cafeină, şi dacă ai un creier cumplit de obosit, nicotină. Și desigur, alimentezi starea de veghe cu aceşti stimulanţi, iar apoi se face 11 noaptea, şi creierul îşi spune: „Trebuie să adorm în curând. Cum să adorm când eu mă simt așa activat?” Atunci, bineînțeles, recurgi la alcool. Alcoolul, sporadic, o dată sau de două ori pe săptămână, poate fi bun pentru a te seda ușor. De fapt poate uşura tranziţia spre somn. Dar trebuie să fii conştient că alcoolul nu asigură somnul. E o mimare biologică a somnului, te sedează. În consecinţă prejudiciază unele din procesele neuronale care au loc în timpul consolidării memoriei şi recuperării memoriei. Deci e o măsură acută pe termen scurt, dar nu deveniţi dependenţi de alcool ca modalitate de a adormi noaptea.

Ceea ce am descoperit în ultimii ani e că trebuie să dormi după ce ai învățat pentru a putea salva acele noi informații, astfel încât să nu le uiți. De fapt, trebuie să dormi şi înainte de a învăţa pentru a pregăti creierul, ca pe un burete uscat, gata să absoarbă noi informaţii. Iar fără somn, circuitele memoriei creierului devin suprasaturate şi nu poți absorbi noi informaţii. ce funcţionează greşit în creier și produce aceste dizabilităţi de învăţare. Există un organ ce se află în stânga şi în dreapta creierului, numit hipocampus. Puteţi să vă gândiţi la hipocamp ca la „inbox” informaţional al creierului vostru. E foarte bun la receptarea de noi informații şi la păstrarea lor. Iar dacă analizăm structura acelor oameni care au dormit toată noaptea, observăm o activitate sănătoasă asociată cu învăţare. Totuşi, la oamenii care au fost privaţi de somn nu se poate observa nicio activitate semnificativă. E ca şi cum privarea de somn a închis „inbox”-ul memoriei şi orice informație transmisă e respinsă.

Pur şi simplu nu puteți memora lucruri noi. Deci, acesta e un efect nociv rezultat dacă eliminăm somnul.  Ei bine, ne putem pune  întrebarea: care e caracteristica fiziologică a somnului, atunci când ai parte de el, care restaurează şi îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de înţelegere?  Ei bine, s-a descoperit că există unde cerebrale mari şi puternice ce apar în timpul etapelor cele mai profunde ale somnului, care au suprapuse pe ele o explozie spectaculoasă de activitate electrică,  care se numesc axele de somn. Şi calitatea combinată a acestor unde cerebrale ale somnului profund se comportă noaptea ca un mecanism de transfer a fişierelor, mutând informațiile dintr-un rezervor pe termen scurt, vulnerabil, într-o zonă de depozitare pe termen lung a creierului, şi astfel le protejează, le asigură. Şi e important să înţelegem ce generează aceste beneficii ale memoriei în timpul somnului,  deoarece există implicaţii medicale şi sociale.

Nu e niciun secret că pe măsură ce îmbătrânim, abilităţile noastre de a învăţa încep să scadă. Dar am descoperit, de asemenea, că semnătura fiziologică a îmbătrânirii este si înrăutățirea somnului, în special a somnului profund. Afectarea somnului profund e un factor care contribuie la deteriorarea cognitivă sau la deteriorarea memoriei pe parcursul îmbătrânirii și asta e  valabil și în cazul bolii Alzheimer.  Prin disciplina și un stil de viață echilibrat, putem restabili o parte din calitatea benefică a somnului profund şi, făcând asta, putem repara funcţia de învăţare şi memorizare?

O altă legătură cu pierderea somnului o are creşterea în greutate. Dacă dormi aproximativ cinci ore sau mai puțin în fiecare noapte, atunci ai 50% şanse să fii obez. Care e legătura aici? Lipsa somnului crește eliberarea a hormonului grelină, hormonul foamei. Se produce grelină, ajunge la creier. Creierul spune: „Am nevoie de carbohidraţi” şi caută carbohidraţi, în special zahăr. Deci există o legătură între oboseală şi predispoziţia metabolică pentru creşterea în greutate.

Somnul e la fel de important şi pentru corp.  Exista o legătură între privarea de somn şi sistemul cardiovascular.  Există un experiment global făcut asupra a vreo 2 miliarde de oameni din 70 de ţări, de două ori pe an. Se numește „ora de vară”. Primăvara, când pierdem o oră de somn, observăm o creștere cu 24% a infarctelor în ziua următoare. În toamnă, când câştigăm o oră de somn, vedem o reducere cu 21% a infarctelor. Nu e incredibil? Și vedem exact același efect pentru accidentele rutiere. Privarea de somn afectează și sistemul imunitar, dar și incidența cancerului intestinal, cancerului prostatic şi cancerului mamar. Legătura dintre privarea de somn şi cancer e acum atât de puternică încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii a clasificat orice formă de muncă pe timp de noapte ca fiind un factor carcinogen.

Stresul. Persoanele obosite sunt foarte stresate. Iar un lucru care vine cu stresul, desigur, e pierderea de memorie.  Dacă eşti stresat, nu e o mare problemă, dar dacă stresul e asociat cu pierderea somnului, devine o problemă. Stresul conduce la scăderea imunităţii, oamenii obosiţi tind să aibă rate mai crescute de infecţii, şi sunt câteva studii care arată că muncitorii care lucrează in schimbul de noapte, au o rată mai mare a cancerului. Nivelul crescut de stres aruncă glucoza în circulaţie. Glucoza devine o parte dominantă a vascularizării şi în fond devii intolerant la glucoză. Deci, diabet de tipul 2. Stresul creşte incidenta bolilor cardiovasculare ca rezultat al creşterii presiunii arteriale.

Intre timp s-a descoperit că lipsa somnului afectează însăşi structura vieții biologice: codul nostru genetic.  Pur şi simplu nu există aspect al stării voastre de bine care să poată fi lipsit de somn şi să scape nevătămat. E ca o ţeavă de apă spartă în casă. Privarea de somn se va infiltra în orice crăpătură a fiziologiei voastre, afectând până și alfabetului nucleic, ADN-ul, care dictează narativul sănătăţii voastre zilnice.

Majoritatea dintre noi, desigur, ne întrebăm: „De unde să ştiu dacă dorm suficient?” Ei bine, nu e greu. Dacă ai nevoie de o alarmă dimineaţa pentru a te scula din pat, dacă ai nevoie de mult timp pentru a te trezi, dacă ai nevoie de multe stimulante, dacă eşti morocănos, iritabil, dacă ţi se spune de către colegii de muncă că arăţi obosit şi irascibil, e probabil că ești în urmă cu somnul. Ascultă-I, dar mai ales Ascultă-te.

Ce să faci pentru a remedia problemele de somn?  Fă-ți dormitorul un rai pentru dormit. Primul lucru critic e să-l faci cât mai întunecat cu putinţă, şi să-l faci puţin răcoros, e foarte important. Redu expunerea la lumină cu cel puţin jumătate de oră înainte să mergi la culcare. Lumina creşte nivelul de vigilenţă şi va întârzia somnul. Care-i ultimul lucru pe care mulți îl facem înainte să dormim? Stăm într-o baie puternic luminată uitându-ne în oglindă în timp ce ne spălăm pe dinţi. E cel mai rău lucru pe care-l putem face înainte de culcare. Închide telefoanele mobile. Închide calculatoarele. Închide toate lucrurile care îți agită creierul. Încearcă să nu bei cafea sau ceai  târziu în timpul zilei, ideal ar fi să nu bei după prânz.

Expunerea la lumină dimineaţa e bună pentru setarea ceasului biologic al ciclul lumină-întuneric. Deci căutaţi lumina de dimineaţă. În fond, ascultaţi-vă pe voi înşivă. Întindeţi-vă. Faceţi toate acele lucruri care ştiţi că vor conduce spre un somn odihnitor.

Avem nevoie in medie de opt ore de somn pe noapte.  Unii au nevoie de mai mult, alţii mai puţin. Trebuie să-ţi asculţi corpul.

Vârstnicii au nevoie de mai puţin somn? Nu-i adevărat! Nevoia de somn a persoanelor în vârstă nu scade. De fapt, somnul se fragmentează şi devine mai puţin robust, dar nevoia de somn nu scade.

Somnul nu e un lux opţional al vieții. Somnul e o necesitate biologică nenegociabilă. E sistemul nostru de susţinere a vieţii și e cel mai apropiat efort al Mamei Natură de nemurire. Iar scăderea numărului orelor de somn are un impact catastrofal asupra sănătății, bunăstării, chiar şi asupra siguranței și educației copiilor noștri. Există o epidemie tăcută a privării de somn şi devine rapid una dintre cele mai mari provocări ale sănătăţii publice cu care ne confruntăm în secolul XXI. Cred că a venit timpul să ne revendicăm dreptul nostru la o întreagă noapte de somn. Şi asta fără să ne simțim rușinați și fără să ne simțim stigmatizați drept leneși. Și făcând asta, ne putem reuni cu cel mai puternic elixir al vieții.

Deoarece nu putem recupera somnul pierdut, ce ar trebui să facem? Ce facem când ne zvârcolim noaptea în pat? Sau lucrăm în schimb de noapte sau orice altceva?  Nu putem să recuperăm somnul pierdut. Somnul nu e ca o bancă. Nu poți acumula o datorie, sperând că o vei plăti mai târziu. Trebuie să subliniez că motivul pentru care e atât de catastrofal și pentru care sănătatea noastră se deteriorează așa repede, e, în primul rând, pentru că oamenii sunt singura specie care în mod deliberat se privează de somn pentru niciun motiv evident. Și subliniez asta pentru că Mama Natură pe parcursul evoluţiei nu s-a confruntat vreodată cu privare de somn. Aşa că nu a dezvoltat o plasă de siguranță şi de asta, când dormi mai puţin lucrurile o iau razna atât de repede, atât în creier, cât și în corp. Aşa că trebuie să te organizezi.

Dacă stai în pat treaz prea mult timp, ar trebui să te ridici din pat şi să mergi în altă cameră şi să faci altceva. Asta deoarece creierul va asocia foarte rapid dormitorul cu locul de veghe şi trebuie să rupi această asociere. Aşa că, întoarce-te în pat doar când eşti somnoros, iar în acest mod vei reînvăţa asocierea pe care ai avut-o odată, aceea că patul e locul unde dormi. Analogia ar fi că niciodată nu te aşezi la masă aşteptând să ţi se facă foame; atunci, de ce ai stai în pat așteptând să ţi se facă somn?

Mulți dintre noi își încep ziua cu o ceașcă de cafea și probabil își încheie ziua cu un pahar de vin sau cu un alt tip de băutură alcoolică. Dar se pare că aceste două substanțe, alcoolul și cofeina, pot avea un impact surprinzător asupra somnului.

Să începem cu cofeina. Cofeina face parte dintr-o clasă de substanțe numită „stimulente psihoactive”. Cofeina ne face mai vioi, toată lumea știe asta. Ne trezește. Dar există cel puțin încă două proprietăți ascunse ale cofeinei pe care unii oameni nu le cunosc.

Prima este durata acțiunii cofeinei. Pentru un adult obișnuit, cofeina are o așa-numită perioadă de înjumătățire de aproximativ cinci-șase ore. Asta înseamnă că, după circa cinci-șase ore, 50 la sută din cofeina consumată încă circulă în organism. Drept urmare, cofeina dispare în proporție de 75% din organism în aproximativ 10-12 ore. Cu alte cuvinte, să presupunem că bei o ceașcă de cafea la ora 2 după-amiaza. S-ar putea ca un sfert din acea cofeină să rămână în creier până la miezul nopții. Astfel, ar putea să îngreuna procesul de adormire sau să compromită liniștea somnului pe parcursul nopții. Acesta este primul efect al cofeinei.

A doua problemă a cofeinei este că poate modifica calitatea somnului. Unii ar spune că sunt unul dintre acei oameni care pot bea cafea la cină și care dorm bine, neîntrerupt. Dar, chiar dacă e adevărat, cofeina poate scădea cantitatea de somn adânc, non-REM, mai exact stadiile 3 și 4 de somn non-REM. Acela este somnul adânc, odihnitor. Astfel, te poți trezi dimineața următoare fără să te simți revigorat, odihnit. Dar nu-ți amintești să te fi trezit în noapte, nu-ți amintești să fi adormit greu, deci nu faci legătura, dar s-ar putea să simți nevoia să bei două cești de cafea dimineața pentru a-ți reveni în loc de una.

Acum să trecem la alcool, pentru că alcoolul este unul dintre cele mai neînțelese somnifere. De fapt, nu este deloc un somnifer. Poate afecta somnul în cel puțin trei moduri.

În primul rând, alcoolul face parte din clasa de substanțe numite „sedative”. Dar sedarea nu este somn. Studiile ne arată că există o diferență semnificativă între cele două. Sedarea este un fenomen în care pur și simplu se scot din funcțiune neuronii în special cei din cortex. Acesta nu este un somn natural. De fapt, în timpul somnului adânc non-REM, de exemplu, creierul are o coordonare extraordinară a sute de mii de neuroni care, dintr-o dată, se activează în același timp, apoi se opresc, apoi se activează, apoi se opresc, producând niște unde cerebrale puternice ale somnului adânc non-REM. Acesta este primul mod în care alcoolul poate fi problematic. Confundăm sedarea cu somnul adânc.

A doua problemă a alcoolului este că îți poate fragmenta somnul. Alcoolul poate activa în timpul somnului, ceea ce numim „răspunsul de fugă sau luptă” al sistemului nervos, ceea ce te va trezi mai des în timpul nopții. Alcoolul poate crește cantitatea de substanțe care sporesc starea de alertă din creier care, din nou, pot fragmenta somnul.

A treia și ultima problemă cu alcoolul și somnul este că alcoolul poate bloca somnul REM sau somnul în care visezi. După cum vom învăța în episoadele viitoare, somnul REM, somnul cu mișcări oculare rapide sau cel în care visezi, are o mulțime de beneficii pentru sănătatea emoțională, psihică și chiar pentru creativitate.

Nu sunt aici ca să vă spun cum să trăiți. Nu sunt si nu vreau să par puritan.  Ce vreau să fac este să vă informez cu privire la relația dintre cofeină, alcool și somn, ca voi să puteți face o alegere informată cu privire la modul în care să vă trăiți viața atunci când sănătatea somnului e o prioritate.

Ultimul lucru de remarcat e că dacă suferiți de o tulburare de somn, cum ar insomnia sau apneea în somn, atunci aceste sfaturi s-ar putea să nu vă ajute.  Așadar, dacă credeți că aveți o tulburare de somn, mergeți și vorbiți cu medicul. Acesta e cel mai bun sfat.

Cred că dovezile sunt clare. Putem să ne gândim la somn ca la un sistem vital de suport. De fapt, unii chiar cred că somnul e o super putere.

Ca o concluzie, dacă ai parte de somn bun, asta îţi îmbunătățești concentrarea, atenţia, luare deciziilor, creativitatea, abilităţile sociale, sănătatea. Dacă dormi bine, asta îţi reduce toanele, nivelul de stres, iritabilitatea, impulsivitatea, şi tendința de a bea şi lua medicamente. Jim Butche a spus: „Somnul e divin. Veneraţi-l.”

Sa auzim numai de bine şi mai presus de toate… Sper că veţi dormi bine!

Waterhouse-sleep and his half-brother death-1874

Reputatia

In sistemul vechi de consumerism, reputația nu conta prea mult. Reputația era,  și încă mai este, înlocuită de reclama agresivă. In marile orașe, nici reputația personală nu prea conta decât local. Dar acum, în era digitală,  lăsăm o urmă pe Web prin tot ce facem.

Cu fiecare idee pe care o publicăm, cu fiecare comentariu public, semnalăm cât de bine colaborăm și dacă suntem sau nu de încredere. Este doar o chestiune de timp să fim capabili să facem o căutare pe internet și să vedem o situație cumulativă a capitalului nostru de reputație. Și acest capital de reputație va determina accesul nostru la sistemele colaborative. Este, ca să spun așa,  o nouă monedă socială, care ar putea să devină la fel de puternică ca și scorul de credit.

Cred că suntem de fapt într-o perioadă în care ne trezim din această grozavă mahmureală de risipă și deșertăciune și facem un pas mare înainte pentru a crea un sistem mai corect, mai durabil clădit, care să susțină nevoia noastră înnăscută de comunitate și identitate individuală.  Cred și sper că urmașii noștri se vor referi la ea ca la o revoluție, când societatea, pusă în fața unor mari provocări, a făcut o deplasare masivă de la lăcomie, posesie, individualism exagerat, către o redescoperire a binelui colectiv.  Echipa noastră de entuziaști ai sistemului  Network Marketing digitalizat, suntem într-o misiune de a face folosirea colectivă a resurselor de toate tipurile o realitate de mare succes.
Noi suntem într-o misiune de a face folosirea colectivă atractivă, modernă și sofisticată.  Fiindcă noi credem că aceasta poate sfărâma modurile depășite de business, ajutându-ne să sărim peste formele risipitoare de hiperconsum și să ne învețe când destul chiar este într-adevăr destul.
Si dorim să găsim noi și noi persoane, de pe tot globul, care să dorească să folosească colaborativ resursele fără să-și sacrifice stilul de viață, sau libertatea lor personală și în acest timp să se dezvolte personal, să aibă acces la produse de înaltă calitate la prețuri corecte și să devină liberi financiar cu costuri mici de timp și efort.

Wien 06001

Pretul succesului

 

Aud din ce in ce mai des  oameni care spun,  “Vremea pentru schimbare este acum”.  Ba chiar  vor să facă parte din schimbare. Vorbesc despre dorința de avea o viață cu scop şi plină de însemnătate!  Dar pe de altă parte, îi aud pe oameni vorbind despre frică, despre frustrări, despre un soi de teama si aversiune faţă de risc.

Aud oameni care spun  “Chiar vreau să am un scop în viaţă,  chiar vreau sa reușesc,  chiar vreau să fac ceva cu însemnătate,  dar nu știu de unde să încep.  Nu vreau sa înfrunt eșecuri. Nu vreau să-mi dezamăgesc familia sau prietenii.”

Eu lucrez si în domeniul Digital Network Marketing. Şi aud frecvent oamenii spunând:  “Şi eu vreau să lucrez în domeniul Digital Network Marketing,  sa am acces la beneficiile lui,  sa fac parte dintr-o echipa speciala.  Dar ce va însemna asta pentru cariera mea? Cum vor privi cei din jur asta?  Voi face destui bani?  Voi face bani repede? Voi face fata? Va merita efortul?  Si daca nu reușesc?”

Cel mai important lucru pe care l-am realizat in Digital Network Marketing este ca am creat un mediu prietenos,  care sa favorizeze si să permită succesul și bunăstarea, loialitatea și încrederea, valoarea și calitatea.  Si cel mai important lucru pe care il poate face un nou venit este să facă efortul de a se integra în acest mediu,  in aceasta geometrie.

Treaba noastră nu este să fim perfecţi.  Treaba noastră este numai sa fim oameni. Şi în viaţă nimic important nu se întâmplă fără un preț. Aceste discuţii și intrebari sunt legitime si reflectă cu adevărat ceea ce se întâmplă la nivel local, naţional și internaţional. Rar vorbim despre prețul pe care ar trebui să-l plătim, rar vorbim despre sacrificiu.

Si asta pentru că mai bine să trăiești o viață de implicare decât să trăiești nepăsător.  Si pentru că  adevărata întrebare nu este care e prețul succesului,  ci, care este prețul ne-îndrăznelii? Care este prețul ne-încercării?  Si pentru că cel mai sigur loc pentru un vapor este în port, dar nu asta este misiunea lui.

Am fost privilegiat în viață  să cunosc lideri și mentori extraordinari care au ales să trăiască vieți de totală implicare în lucrurile în care au crezut.  Unul din mentorii mei  ne-a învățat cum să  gândim atunci când luam decizii importante.  Și spunea să  privim efectiv fețele strămoșilor cu șapte generații  în urma, dar și fețele copiilor din șapte generații în viitor, uitându-te la tine și să vezi dacă sunt de acord cu ce vrei să faci. Și să-i privim considerându-i gardieni ai acelui viitor, dar și purtători și răspunzători pentru moștenirea trecutului. Si ne spunea că noi suntem conectați unii cu alții nu numai ca ființe umane, dar şi cu fiecare fiinţă de pe planetă.

Și de fiecare dată când iei decizii, pune un scaun gol pentru mentorul tău (sper că ai unul) și încearcă să integrezi înțelepciunea și spiritul lui în geometria momentului și astfel îi permiți și îl inviți să fie în continuare implicat.

Fiindcă trebuie să ne concentrăm și să acceptăm onoarea  a ceea ce este  mai frumos, mai valoros, mai demn din trecutul nostru şi sa fim implicați în  construcția viitorului. Şi trebuie să înțelegem că cele mai importante lucruri pe care le facem în  petrecerea timpului sunt acele lucruri pe care nu le putem măsura.

Fraternitatea ca necesitate

Epifenomenele pe care le vedem actualmente izbucnind și căpătând proporții (droguri, secte, neo-marxism, neo-romantism si neo-misticism… ) ascund o nevoie profundă. O lipsă esențială.

De aici  și căutarea, prin orice mijloace, uneori bezmetică, a unei învățături care să treacă dincolo de cadrul meschin al cotidianului și să permită transcenderea Iui, căutare a fraternității într-o comunitate ce-și analizează drumul, nevoie de practici colective care să ne călăuzească, să ne adune laolaltă.

Pentru fiecare dintre noi, important este să ne facem viața frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm acele lucruri pe care nu le putem influența sau schimba. Să lăsăm acele lucruri pentru care nu avem nici informațiile,  nici competența,  nici resursele și nici mijloacele necesare să acționăm.

Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să  conservăm și să  protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm și să ne ajutăm, să ne respectăm istoria și strămoșii,  pe scurt:  să ne trăim viața frumos, liniștiți și mulțumiți și să lăsăm moștenire un mediu care să permită dezvoltarea, împlinirea, succesul…

Libertate, egalitate, fraternitate (în franceză Liberté, égalité, fraternité) este deviza națională a Franței. A fost folosită inițial în timpul Revoluției franceze și oficializată la sfârșitul secolului al XIX-lea.  Această deviză are ca temei legal articolul 1 din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, adoptată în august 1789 de către Adunarea Națională a Franței (Assemblée nationale).

Este adevărat că oamenii se nasc cu aptitudini diferite, sunt înzestrați cu talente diferite, trăiesc în medii diferite. Într-un cuvânt, sunt  diferiți. Cei care au introdus principiul libertate, egalitate și fraternitate au încercat să elimine privilegiile unora în fata legii, a faptului ca majoritatea nu aveau libertatea de a-și căuta năzuința spre fericire, spre a accede la anumite funcții și demnități pentru că îi recomandă talentul, abilitățile și nu faptul că s-au născut nobili. Cu Fraternitatea lucrurile sunt total diferite. Daca egalitatea este impusa “manum militarium” prin lege, iar libertatea este statornicită inclusiv de religii (nu toate), fraternitatea înseamnă solidaritatea si responsabilitatea cetățenilor, a membrilor unei colectivități. In lipsa fraternității, respectiv a unor idealuri comune nu putem avea nici egalitate si nici libertate.

Chiar daca lozinca Revoluției franceze este Libertate, Egalitate, Fraternitate, trebuie înțeles că Fraternitatea este cea care stă la baza primelor două. Fraternitatea nu este ceva care apare azi și mâine dispare, fraternitatea se seamănă, se cultivă, se udă, se crește și se întreține începând din copilărie, continuă pe toată durata adolescenței, maturității și bătrâneții și se termină în momentul in care părăsim această lume. Roadele fraternității sunt nu numai libertatea și egalitatea ci și respectul și responsabilitatea fațâ de familie, colectivitate, țară, instituții, față de semenii noștri de aici și de aiurea aflați la greu.

10463980_932507146766577_599434485415810016_n

 

Sum ergo Deus est

“Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo Deus est” – Rene Descartes

Descartes credea că a descoperit adevărul fundamental când in anul 1637 in tratatul Discours De la Méthode a  făcut afirmaţia: „Gândesc, deci exist”. 

De fapt, el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândirii cu Fiinţa şi a identităţii cu gândirea. Cel ce gândeşte compulsiv, adică aproape toată lumea, trăieşte într-o stare de separare aparentă, într-o lume nebunesc de complexă, cu conflicte şi probleme perpetue, o lume care reflectă fragmentarea din ce în ce mai mare a minţii. 

Iluminarea este o stare de integritate, de a fi „unitar” şi, din acest motiv, împăcat. A fi unitar cu viaţa în aspectul său manifest, lumea, ca şi cu sinele nostru profund şi viaţa nemanifestă – a fi unitar cu Fiinţa.

Iluminarea nu este numai sfârşitul suferinţei şi al conflictelor perpetue din interiorul şi din afara noastră, ci şi sfârşitul sclaviei noastre faţă de gândirea neîntreruptă. Ce sentiment incredibil de eliberare! Identificarea cu mintea creează un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi şi definiţii ce blochează orice relaţie autentică. Se interpune între conştiinţa de sine şi persoană, între noi şi restul oamenilor, între dvs. şi natură, între noi şi Dumnezeu.

Acest ecran de gânduri este cel care creează iluzia separării, impresia că existaţi complet separat de „celălalt”. Atunci uitaţi faptul esenţial că, în spatele nivelului aparenţei fizice şi al formelor diferite, suntem unitari cu tot ceea ce există. Prin „uitaţi” vreau să spun că nu mai puteţi  simţi această unitate ca realitate de sine evidentă. Puteţi crede că acest lucru este adevărat, dar nu mai ştiţi că este adevărat. O credinţă poate fi liniştitoare. Totuşi numai prin experienţa proprie devine eliberatoare.

Gândirea a devenit o boală. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal în multiplicarea şi diviziunea celulelor în corpul uman, dar, când acest proces continuă fără să ţină cont de organism ca întreg, celulele proliferează şi apare o boală.

Mintea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuşi, folosită incorect, devine foarte distructivă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă folosiţi incorect mintea – pentru că, de obicei, nu o folosiţi deloc.  Ea vă foloseşte pe dvs. Aceasta este boala. Credeţi că sunteţi mintea dvs.  Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dvs.

Descartes

Algoritmii si Inteligenta Artificiala din viata noastra

Algoritmii din viața noastră

Pentru a răspunde la întrebarea ce este un algoritm, trebuie să ne întoarcem mai întâi în secolul al IX-lea. În acea perioadă a trăit matematicianul persan Muhammad Al-Khwarizmi care a scris o carte cunoscută sub denumirea latină de “Liber algorithmi”. Se crede că el este tatăl algebrei și după numele acestuia s-a denumit și algoritmul (bazat pe transcrierea numelui său în latină). Însă, ceea ce considerăm azi algoritm în informatică a fost definit pentru prima dată de către Ada Lovelace în secolul al XIX-lea.

Ea a format primul algoritm care ar fi trebuit să fie scris de către o mașină de calcul, prezentând viitorul calculatoarelor moderne. Datorită contribuției sale, ea este considerată primul programator din istorie. Astăzi algoritmul este privit în principal ca o bază a fiecărui program de computer, devenind astfel o parte inevitabilă a poveștii despre programare.

Există multe definiții pentru algoritm, dar pe noi cel mai mult ne interesează rolul său în soluționarea problemelor computerelor. După o definiție, algoritmul reprezintă o serie de pași pe care trebuie să îi urmăm pentru a rezolva o anumită sarcină. Cu alte cuvinte, el reprezintă un set de operații necesare pentru rezolvarea unei sarcini care se execută într-o ordine exact stabilită.

Un algoritm înseamnă în matematică și informatică o metodă sau o procedură de calcul, alcătuită din pașii elementari necesari pentru rezolvarea unei probleme sau categorii de probleme. De obicei algoritmii se implementează în mod concret prin programarea adecvată a unui calculator, sau a mai multora. Din diverse motive există și algoritmi încă neimplementați, deocamdată teoretici.

Algoritmul este noțiunea fundamentală a informaticii. Totul este construit în jurul algoritmilor (și a structurilor de date, cum ar fi listele, rețelele sau grafurile). Este și un concept fundamental al matematicii moderne alături de cel de sistem axiomatic.

Pentru a înțelege importanța algoritmilor și a programării, trebuie să înțelegem aplicarea lor în practică prin utilizarea computerelor. Și anume, algoritmilor le este deseori necesar un hardware specific pentru a efectua anumite operațiuni. Deși scrisul propriu-zis nu este solicitant, anumite operații necesită cipuri specializate, soft specializat și o tehnică suplimentară.

Rezolvarea problemelor nu este niciodată ușoară, și este și mai dificilă atunci când aveți resurse limitate. În acest caz este binevenită strategia aplicată de vechii romani – dezbină și stăpânește! Este mult mai ușor să se rezolve o problemă mare prin împărțirea acesteia în câteva mai mici. Ideea este să se rezolve fiecare problemă individual și totul să se lege într-o soluție completă.

Matematicienii Evului Mediu înțelegeau prin algoritm o regulă pe baza căreia se efectuau calcule aritmetice. Ulterior, termenul de algoritm a circulat într-un sens restrâns, exclusiv în domeniul matematicii. O dată cu dezvoltarea calculatoarelor cuvântul algoritm a dobândit o semnificație aparte, astfel încât astăzi gândirea algoritmică s-a transformat, dintr-un instrument specific matematicii, într-o modalitate fundamentală de abordare a problemelor în diverse domenii.

Un algoritm reprezintă o metodă de rezolvare a problemelor de un anumit tip. A rezolva o problemă înseamnă a obține, pentru anumite date de intrare, rezultatul problemei, datele de ieşire. Algoritmul este constituit dintr-o succesiune de operaţii care descriu, pas cu pas, modul de obţinere a datelor de ieşire, plecând de la datele de intrare. Se pot scrie algoritmi pentru rezolvarea problemelor din orice domeniu de activitate. De exemplu, orice reţetă de bucătărie poate fi considerată un algoritm prin care, plecând de la materiile prime, obţinem printr-o succesiune finită de operaţii produsul finit.

Algoritmii ne structurează din ce în ce mai mult viața, în moduri pe care nu le înțelegem în totalitate. Algoritmii cei mai prezenți din viața noastră sunt cei care sortează postările pe care le vedem pe Facebook și rezultatele sugerate de motorul de căutare Google. Anumiți algoritmi fac lucruri pe care nu le vedem: prezic și dirijează traficul prin semafoare, sunt folosiți în cercetări medicale sau pentru a sorta CV-uri pentru companiile de recrutare.  Dar recent, algoritmii au fost învinuiți și de răspândirea informațiilor false.

Sistemul AI folosit de social media a fost conceput pentru a ne ține cât mai mult pe rețeaua de socializare. Astfel acesta învață din comportamentul nostru și apoi încearcă să prezică acțiunile noastre. De fiecare dată când dai click pe o pagină sau o reclamă, algoritmul social media va nota acest lucru. Încet, dar sigur își va crea un profil despre tine și îți va recomanda conținut pe gustul tău. Îl va muta mai sus în pagină, ca să îl vezi mai repede. Îl va posta mai des, ca nu cumva să îți scape. Iar tu, consumând acel conținut, vei confirma din nou că îți plac aceleași lucruri.  Acest proces care face o preselecție  a conținutului pentru tine te va ține într-o bulă de informații care sunt similare cu altele pe care le-ai accesat deja. E la fel și când stai pe o platformă de social media și accesezi pagini postate de prietenii tăi sau pagini sponsorizate de companii pe care le agreezi. Algoritmul platformei e setat să te facă să interacționezi și să petreci cât mai mult timp online. Toate platformele de social media folosesc acest tip de sistem.

Această logică de implicare a utilizatorului e cea care facilitează răspândirea știrilor false pe platformele de socializare. Fie că ne place sau nu, știrile senzaționaliste, informațiile false sau conspirațiile creează interes și implicare din partea utilizatorilor.  O postare despre fabricarea virusului COVID-19 în laboratoare secrete din China va atrage un număr mai mare de cititori decât o postare despre eforturile de dezvoltare a unui vaccin. O dată ce un utilizator va accesa de mai multe ori acest tip de conținut, va fi „servit” mai des cu felii din tortul dezinformării. Algoritmul nu va face acest lucru intenționat sau controlat. Dar este programat să învețe rapid că acest tip de „tort” e pe placul nostru. Mai mult, dacă tot mai multe ingrediente ale dezinformării vor popula Internetul, vom fi serviți din ce în ce mai multe torturi conspiraționiste.

Iată un alt exemplu. Dacă există deficit, trebuie să facem alegeri.

Putem face aceste alegeri de la caz la caz, manual, sau ne bazăm pe algoritmi. Adică pe o serie de etape codificate, deducții și euristică decizională care se îmbunătățesc pe măsură ce adună mai multe date.

În acest moment, este clar că algoritmii ne refac cultura. Ei conduc modul în care rețelele de social media filtrează conținutul, modul în care motoarele de căutare evidenția site-uri web, modul în care inteligența artificială ia decizii cu privire la cine zboară sau nu, cine primește un împrumut sau nu, este peste tot, tot timpul.

Algoritmii nu sunt neutri. Nu  pot fi neutri. Fiecare decizie are consecințe, și spre deosebire de teorema lui Pitagora, nu există un singur răspuns corect, doar o alegere despre acum sau mai târziu, o alegere intre DA sau NU, între alb și negru. Realitatea este constituită din nenumărate nuanțe de gri, multe dintre ele fiind alegeri corecte.

Un algoritm ia atunci când găsește un defect al individului sau al societății și îl mărește pentru profit (de obicei pe termen scurt). El găsește obiceiurile sau instinctele pe care indivizii le-ar putea avea și le exploatează pentru a aduce beneficiile pe care creatorul algoritmului le-a gândit, fără însă a putea părăsi cultura sau gândirea de la momentul creației sale.

Și un algoritm dă când amplifică îngerii mai buni ai naturii noastre, când ne ajută să facem lucrurile pe care am vrea să le facem pe termen lung, pentru noi și oamenii la care ținem. Până la urmă, tot noi decidem direcția.

O provocare pentru oricine programează este aceasta: Ai curajul de a construi un algoritm de care să poți fi mândru, chiar dacă nu aduce profit pe termen scurt?

Pentru că dacă răspunsul este nu, vina pe sistem nu va ajuta pe nimeni. Tu ești sistemul, noi toți suntem, și având în vedere puterea algoritmilor invizibili și cu efect de levier, este esențial ca ei să fie creați și întreținuți de oameni care înțeleg că sunt responsabili pentru impactul pe care îl fac.

Toate organismele vii celulare sunt alcătuite din celule. In fiecare celulă există același set de cromozomi. Aceștia sunt parți din ADN și servesc drept model pentru un întreg organism. Fiecare cromozom este alcătuit din gene ce sunt bucăți de ADN. Fiecare gena codează o anumita proteina. Altfel spus, fiecare gena codează de fapt o trăsătura, cum ar fi de exemplu culoarea ochilor. Fiecare genă are poziția sa în cromozom.

Setul complet de material genetic (toți cromozomii) se numește genom. Un set particular de gene se numește genotip. AND-ul este algoritmul după care este constituită ființa respectivă.

Algoritmii genetici sunt tehnici adaptive de căutare euristică, bazate pe principiile geneticii și ale selecției naturale, Mecanismul este similar procesului biologic al evoluției. Acest proces posedă o trăsătură prin care numai speciile care se adaptează mai bine la mediu sunt capabile să supraviețuiască și să evolueze peste generații, în timp ce acelea mai puțin adaptate nu reușesc să supraviețuiască și cu timpul dispar, ca urmare a selecției naturale. Probabilitatea ca specia să supraviețuiască și să evolueze peste generații devine cu atât mai mare cu cât gradul de adaptare crește, ceea ce în termeni de optimizare înseamnă că soluția se apropie de optim.

Un algoritm genetic este un model informatic care emulează modelul biologic evoluționist pentru a rezolva probleme de optimizare ori căutare. Acesta cuprinde un set de elemente individuale reprezentate sub forma unor șiruri binare (populația) și un set de operatori de natură biologică definiți asupra populației. Cu ajutorul operatorilor, algoritmii genetici manipulează cele mai promițătoare șiruri, evaluate conform unei funcții obiectiv, căutând soluții mai bune.

Algoritmii genetici sunt considerați de specialiști o aplicație a inteligenței artificiale (AI). Ca aplicații practice, algoritmii genetici sunt cel mai adesea utilizați în rezolvarea problemelor de optimizare, planificare ori căutare. Condiția esențială pentru succesul unei aplicații cu agenți inteligenți este ca problema de rezolvat să nu ceară obținerea soluției optime, ci să fie suficientă și o soluție apropiată de optim.

Algoritmii afectează orice, de la știrile pe care le citim, până la publicitatea ce ne este oferită, dar majoritatea oamenilor nu știu prea multe despre aceștia. Algoritmii afectează viața noastră zilnic, dar majoritatea oamenilor știu puțin despre modul în care funcționează, deoarece algoritmii pot fi foarte complicați. De asemenea, pot fi părtinitori din cauza modului în care au fost programați sau din cauza datelor utilizate pentru a-i instrui.

Algoritmii pot influența totul, de exemplu prin newsfeed-urile furnizate pe platforme precum Google sau Facebook. Dar dacă nici măcar nu știm cum sosesc aceste decizii de la algoritmi, cum putem evalua calitatea acestor decizii?

Obținerea unei transparențe mai mari este departe de a fi singura provocare care implică algoritmii. Transparența însăși nu va rezolva nimic decât dacă avem oameni care înțeleg cu adevărat ce se întâmplă. Inteligența artificială este deja peste tot, veți fi surprins de cât de multe aplicații este folosită. Suntem la sfârșitul unei revoluții tehnologice și acum trebuie să adunăm piesele și să construim pe baza rezultatelor acelei revoluții.

Chiar și mașinile și algoritmii au restricții și limitări. Există posibilități de a păcăli mașinile într-o manieră diferită de cea folosită pentru a păcăli oamenii. Algoritmii hackerilor sunt astfel de exemple.

Este important să ne gândim la aceste sisteme ca la niște sisteme socio-tehnice, pentru că numai așa vom realiza că aici nu e vorba doar de un sistem care ne spune ce să facem. Suntem oameni care interacționează în diferite moduri. Din această perspectivă, este important să ne amintim că suntem în continuare în control, nu suntem în situația în care roboții au devenit rebeli. Ca și până acum, noi oamenii luăm decizii în legătură cu rezultatul final al sistemului AI și decidem ce intră în setul de instruire al algoritmilor, cum este etichetat și codat acest set de instruire.

Platformele de  socializare au responsabilitatea de a se reforma și a încerca să gestioneze sistemele lor AI în așa fel încât să nu încurajeze răspândirea conținutului dăunător sau fals. Dar și noi, ca utilizatori, putem să învățăm să accesăm și să distribuim conținut într-un mod responsabil și să “păcălim” partea întunecată a algoritmilor.

Incatusarea in rutina

Incătuşarea în rutină

Fiecare dintre noi este născut într-o anumită celulă a civilizaţiei şi își duce existenţa înăuntrul limitelor culturii sale. Pe măsura trecerii timpului, poate lărgi aceste limite prin experienţă, prin contacte, prin ruptura cu vechile obişnuinţe. Gaston Bachelard, acest înţelept, spunea că „un suflet plin de obişnuinţe este un suflet mort” şi că „tot ceea ce este important se face împotriva a ceva”: afirmaţii verificate prin experienţă şi prin însăşi istoria omenirii.

Incătuşarea în rutină, chiar dacă aduce un iluzoriu sentiment al siguranţei, aduce totodată micime de spirit, meschinărie: ea limitează fiinţa.

Şi invers, efortul de depăşire, voinţa de libertate şi  deschidere interioară, nevoia instinctivă de a te elibera din constrângerea tabieturilor sterilizante îţi îngăduie să mergi dincolo de angoasa care blochează si disponibilitatea, si dimensiunile acţiunii tale în această lume.

Aldous Huxley, întrebându-se cum ar putea omul să continue a se bucura de binefacerile civilizaţiei înăuntrul căreia este înlănţuit, fără a se lăsa. în acelaşi timp, abrutizat şi intoxicat de otrăvurile acesteia, aminteşte de dificultatea majoră: „între fiecare conştiinţă omenească şi restul lumii se ridică o barieră invizibilă, o reţea de structuri tradiţionale, de noţiuni, de senzaţii, de idei deja uzate care s-au prefăcut  într-un fel de  axiome, de vechi  sloganuri socotite drept revelaţii divine. Ceea ce vedem prin ochiurile plasei nu este niciodată lucrul însuşi, imposibil de cunoscut, în majoritatea cazurilor nu este nici măcar lucrul aşa cum se impune simţurilor noastre, aşa cum provoacă din partea organismului nostru o  reacţie spontană. Ceea ce asimilăm si ceea ce ne provoacă reacţiile este un curios amestec de experienţă imediată şi de simboluri condiţionate de civilizaţie, de impresii senzoriale şi de idei preconcepute cu privire la tot ce implică natura lucrurilor…”

In ce măsura suntem conştienţi de universul imediat în care trăim? Şi  acest univers oare nu ne înrâureşte, oare nu ne condiţionează? Cred ca da, si chiar până într-atâta încât, fără sa ne dăm seama de asta. iată-ne nu prizonieri, fiindcă e de ajuns un impuls voluntar pentru a ne desprinde de el, ci încetul cu încetul robotizaţi de maşinăria înconjurătoare.

Sistemul cultural (si care nu are de-a face cu cultura) actual  dă naştere unui mesaj permanent, in special mediatic manipulator, veritabil masaj vibrator care modelează fiinţa.

Să fie oare în toate astea ceva foarte abstract? Nu. Este o experienta concreta, la care suntem supusi fara mila si fara partinire. Banul si interesele de putere sunt cele care dicteaza.

Dar daca, într-o bună dimineaţă, o să-ţi găseşti calmul. Mai înainte o noapte de somn liniştit, apoi trezire fără grabă, baie, şedinţă de relaxare, respiraţie şi concentrare. Fără probleme în minte; să te simţi în ordine, sate simti rostuit, senin. Pe urmă să-ţi petreci ziua ca de  obicei: muncă, telefon, ziare, transport, întâlniri,  lume, discursuri si contradiscursuri … Dar seara să opreşti totul, să te izolezi.

Să meditezi. Să treci în revistă. Recipientul corp-minte, golit dimineaţa, este acum plin, îndeosebi cu nimicuri. Pe parcursul zilei acţiunea eficientă, esenţială, a ocupat foarte puţin loc.

Restul e teatru, manipulare, marketing, mizerie, agitaţie dezlănţuită,  spectacol de marionete si paradă.  Nimic nu s-a petrecut exact aşa cum ne aşteptam, timpul s-a diluat în meandrele limbajului şi ale pretinsei comunicări.

Şi asta zi de zi.

the-15-craziest-things-in-nature-you-wont-believe-actually-exist-6

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!