Algoritmii si Inteligenta Artificiala din viata noastra

Algoritmii din viața noastră

Pentru a răspunde la întrebarea ce este un algoritm, trebuie să ne întoarcem mai întâi în secolul al IX-lea. În acea perioadă a trăit matematicianul persan Muhammad Al-Khwarizmi care a scris o carte cunoscută sub denumirea latină de “Liber algorithmi”. Se crede că el este tatăl algebrei și după numele acestuia s-a denumit și algoritmul (bazat pe transcrierea numelui său în latină). Însă, ceea ce considerăm azi algoritm în informatică a fost definit pentru prima dată de către Ada Lovelace în secolul al XIX-lea.

Ea a format primul algoritm care ar fi trebuit să fie scris de către o mașină de calcul, prezentând viitorul calculatoarelor moderne. Datorită contribuției sale, ea este considerată primul programator din istorie. Astăzi algoritmul este privit în principal ca o bază a fiecărui program de computer, devenind astfel o parte inevitabilă a poveștii despre programare.

Există multe definiții pentru algoritm, dar pe noi cel mai mult ne interesează rolul său în soluționarea problemelor computerelor. După o definiție, algoritmul reprezintă o serie de pași pe care trebuie să îi urmăm pentru a rezolva o anumită sarcină. Cu alte cuvinte, el reprezintă un set de operații necesare pentru rezolvarea unei sarcini care se execută într-o ordine exact stabilită.

Un algoritm înseamnă în matematică și informatică o metodă sau o procedură de calcul, alcătuită din pașii elementari necesari pentru rezolvarea unei probleme sau categorii de probleme. De obicei algoritmii se implementează în mod concret prin programarea adecvată a unui calculator, sau a mai multora. Din diverse motive există și algoritmi încă neimplementați, deocamdată teoretici.

Algoritmul este noțiunea fundamentală a informaticii. Totul este construit în jurul algoritmilor (și a structurilor de date, cum ar fi listele, rețelele sau grafurile). Este și un concept fundamental al matematicii moderne alături de cel de sistem axiomatic.

Pentru a înțelege importanța algoritmilor și a programării, trebuie să înțelegem aplicarea lor în practică prin utilizarea computerelor. Și anume, algoritmilor le este deseori necesar un hardware specific pentru a efectua anumite operațiuni. Deși scrisul propriu-zis nu este solicitant, anumite operații necesită cipuri specializate, soft specializat și o tehnică suplimentară.

Rezolvarea problemelor nu este niciodată ușoară, și este și mai dificilă atunci când aveți resurse limitate. În acest caz este binevenită strategia aplicată de vechii romani – dezbină și stăpânește! Este mult mai ușor să se rezolve o problemă mare prin împărțirea acesteia în câteva mai mici. Ideea este să se rezolve fiecare problemă individual și totul să se lege într-o soluție completă.

Matematicienii Evului Mediu înțelegeau prin algoritm o regulă pe baza căreia se efectuau calcule aritmetice. Ulterior, termenul de algoritm a circulat într-un sens restrâns, exclusiv în domeniul matematicii. O dată cu dezvoltarea calculatoarelor cuvântul algoritm a dobândit o semnificație aparte, astfel încât astăzi gândirea algoritmică s-a transformat, dintr-un instrument specific matematicii, într-o modalitate fundamentală de abordare a problemelor în diverse domenii.

Un algoritm reprezintă o metodă de rezolvare a problemelor de un anumit tip. A rezolva o problemă înseamnă a obține, pentru anumite date de intrare, rezultatul problemei, datele de ieşire. Algoritmul este constituit dintr-o succesiune de operaţii care descriu, pas cu pas, modul de obţinere a datelor de ieşire, plecând de la datele de intrare. Se pot scrie algoritmi pentru rezolvarea problemelor din orice domeniu de activitate. De exemplu, orice reţetă de bucătărie poate fi considerată un algoritm prin care, plecând de la materiile prime, obţinem printr-o succesiune finită de operaţii produsul finit.

Algoritmii ne structurează din ce în ce mai mult viața, în moduri pe care nu le înțelegem în totalitate. Algoritmii cei mai prezenți din viața noastră sunt cei care sortează postările pe care le vedem pe Facebook și rezultatele sugerate de motorul de căutare Google. Anumiți algoritmi fac lucruri pe care nu le vedem: prezic și dirijează traficul prin semafoare, sunt folosiți în cercetări medicale sau pentru a sorta CV-uri pentru companiile de recrutare.  Dar recent, algoritmii au fost învinuiți și de răspândirea informațiilor false.

Sistemul AI folosit de social media a fost conceput pentru a ne ține cât mai mult pe rețeaua de socializare. Astfel acesta învață din comportamentul nostru și apoi încearcă să prezică acțiunile noastre. De fiecare dată când dai click pe o pagină sau o reclamă, algoritmul social media va nota acest lucru. Încet, dar sigur își va crea un profil despre tine și îți va recomanda conținut pe gustul tău. Îl va muta mai sus în pagină, ca să îl vezi mai repede. Îl va posta mai des, ca nu cumva să îți scape. Iar tu, consumând acel conținut, vei confirma din nou că îți plac aceleași lucruri.  Acest proces care face o preselecție  a conținutului pentru tine te va ține într-o bulă de informații care sunt similare cu altele pe care le-ai accesat deja. E la fel și când stai pe o platformă de social media și accesezi pagini postate de prietenii tăi sau pagini sponsorizate de companii pe care le agreezi. Algoritmul platformei e setat să te facă să interacționezi și să petreci cât mai mult timp online. Toate platformele de social media folosesc acest tip de sistem.

Această logică de implicare a utilizatorului e cea care facilitează răspândirea știrilor false pe platformele de socializare. Fie că ne place sau nu, știrile senzaționaliste, informațiile false sau conspirațiile creează interes și implicare din partea utilizatorilor.  O postare despre fabricarea virusului COVID-19 în laboratoare secrete din China va atrage un număr mai mare de cititori decât o postare despre eforturile de dezvoltare a unui vaccin. O dată ce un utilizator va accesa de mai multe ori acest tip de conținut, va fi „servit” mai des cu felii din tortul dezinformării. Algoritmul nu va face acest lucru intenționat sau controlat. Dar este programat să învețe rapid că acest tip de „tort” e pe placul nostru. Mai mult, dacă tot mai multe ingrediente ale dezinformării vor popula Internetul, vom fi serviți din ce în ce mai multe torturi conspiraționiste.

Iată un alt exemplu. Dacă există deficit, trebuie să facem alegeri.

Putem face aceste alegeri de la caz la caz, manual, sau ne bazăm pe algoritmi. Adică pe o serie de etape codificate, deducții și euristică decizională care se îmbunătățesc pe măsură ce adună mai multe date.

În acest moment, este clar că algoritmii ne refac cultura. Ei conduc modul în care rețelele de social media filtrează conținutul, modul în care motoarele de căutare evidenția site-uri web, modul în care inteligența artificială ia decizii cu privire la cine zboară sau nu, cine primește un împrumut sau nu, este peste tot, tot timpul.

Algoritmii nu sunt neutri. Nu  pot fi neutri. Fiecare decizie are consecințe, și spre deosebire de teorema lui Pitagora, nu există un singur răspuns corect, doar o alegere despre acum sau mai târziu, o alegere intre DA sau NU, între alb și negru. Realitatea este constituită din nenumărate nuanțe de gri, multe dintre ele fiind alegeri corecte.

Un algoritm ia atunci când găsește un defect al individului sau al societății și îl mărește pentru profit (de obicei pe termen scurt). El găsește obiceiurile sau instinctele pe care indivizii le-ar putea avea și le exploatează pentru a aduce beneficiile pe care creatorul algoritmului le-a gândit, fără însă a putea părăsi cultura sau gândirea de la momentul creației sale.

Și un algoritm dă când amplifică îngerii mai buni ai naturii noastre, când ne ajută să facem lucrurile pe care am vrea să le facem pe termen lung, pentru noi și oamenii la care ținem. Până la urmă, tot noi decidem direcția.

O provocare pentru oricine programează este aceasta: Ai curajul de a construi un algoritm de care să poți fi mândru, chiar dacă nu aduce profit pe termen scurt?

Pentru că dacă răspunsul este nu, vina pe sistem nu va ajuta pe nimeni. Tu ești sistemul, noi toți suntem, și având în vedere puterea algoritmilor invizibili și cu efect de levier, este esențial ca ei să fie creați și întreținuți de oameni care înțeleg că sunt responsabili pentru impactul pe care îl fac.

Toate organismele vii celulare sunt alcătuite din celule. In fiecare celulă există același set de cromozomi. Aceștia sunt parți din ADN și servesc drept model pentru un întreg organism. Fiecare cromozom este alcătuit din gene ce sunt bucăți de ADN. Fiecare gena codează o anumita proteina. Altfel spus, fiecare gena codează de fapt o trăsătura, cum ar fi de exemplu culoarea ochilor. Fiecare genă are poziția sa în cromozom.

Setul complet de material genetic (toți cromozomii) se numește genom. Un set particular de gene se numește genotip. AND-ul este algoritmul după care este constituită ființa respectivă.

Algoritmii genetici sunt tehnici adaptive de căutare euristică, bazate pe principiile geneticii și ale selecției naturale, Mecanismul este similar procesului biologic al evoluției. Acest proces posedă o trăsătură prin care numai speciile care se adaptează mai bine la mediu sunt capabile să supraviețuiască și să evolueze peste generații, în timp ce acelea mai puțin adaptate nu reușesc să supraviețuiască și cu timpul dispar, ca urmare a selecției naturale. Probabilitatea ca specia să supraviețuiască și să evolueze peste generații devine cu atât mai mare cu cât gradul de adaptare crește, ceea ce în termeni de optimizare înseamnă că soluția se apropie de optim.

Un algoritm genetic este un model informatic care emulează modelul biologic evoluționist pentru a rezolva probleme de optimizare ori căutare. Acesta cuprinde un set de elemente individuale reprezentate sub forma unor șiruri binare (populația) și un set de operatori de natură biologică definiți asupra populației. Cu ajutorul operatorilor, algoritmii genetici manipulează cele mai promițătoare șiruri, evaluate conform unei funcții obiectiv, căutând soluții mai bune.

Algoritmii genetici sunt considerați de specialiști o aplicație a inteligenței artificiale (AI). Ca aplicații practice, algoritmii genetici sunt cel mai adesea utilizați în rezolvarea problemelor de optimizare, planificare ori căutare. Condiția esențială pentru succesul unei aplicații cu agenți inteligenți este ca problema de rezolvat să nu ceară obținerea soluției optime, ci să fie suficientă și o soluție apropiată de optim.

Algoritmii afectează orice, de la știrile pe care le citim, până la publicitatea ce ne este oferită, dar majoritatea oamenilor nu știu prea multe despre aceștia. Algoritmii afectează viața noastră zilnic, dar majoritatea oamenilor știu puțin despre modul în care funcționează, deoarece algoritmii pot fi foarte complicați. De asemenea, pot fi părtinitori din cauza modului în care au fost programați sau din cauza datelor utilizate pentru a-i instrui.

Algoritmii pot influența totul, de exemplu prin newsfeed-urile furnizate pe platforme precum Google sau Facebook. Dar dacă nici măcar nu știm cum sosesc aceste decizii de la algoritmi, cum putem evalua calitatea acestor decizii?

Obținerea unei transparențe mai mari este departe de a fi singura provocare care implică algoritmii. Transparența însăși nu va rezolva nimic decât dacă avem oameni care înțeleg cu adevărat ce se întâmplă. Inteligența artificială este deja peste tot, veți fi surprins de cât de multe aplicații este folosită. Suntem la sfârșitul unei revoluții tehnologice și acum trebuie să adunăm piesele și să construim pe baza rezultatelor acelei revoluții.

Chiar și mașinile și algoritmii au restricții și limitări. Există posibilități de a păcăli mașinile într-o manieră diferită de cea folosită pentru a păcăli oamenii. Algoritmii hackerilor sunt astfel de exemple.

Este important să ne gândim la aceste sisteme ca la niște sisteme socio-tehnice, pentru că numai așa vom realiza că aici nu e vorba doar de un sistem care ne spune ce să facem. Suntem oameni care interacționează în diferite moduri. Din această perspectivă, este important să ne amintim că suntem în continuare în control, nu suntem în situația în care roboții au devenit rebeli. Ca și până acum, noi oamenii luăm decizii în legătură cu rezultatul final al sistemului AI și decidem ce intră în setul de instruire al algoritmilor, cum este etichetat și codat acest set de instruire.

Platformele de  socializare au responsabilitatea de a se reforma și a încerca să gestioneze sistemele lor AI în așa fel încât să nu încurajeze răspândirea conținutului dăunător sau fals. Dar și noi, ca utilizatori, putem să învățăm să accesăm și să distribuim conținut într-un mod responsabil și să “păcălim” partea întunecată a algoritmilor.

Incatusarea in rutina

Incătuşarea în rutină

Fiecare dintre noi este născut într-o anumită celulă a civilizaţiei şi își duce existenţa înăuntrul limitelor culturii sale. Pe măsura trecerii timpului, poate lărgi aceste limite prin experienţă, prin contacte, prin ruptura cu vechile obişnuinţe. Gaston Bachelard, acest înţelept, spunea că „un suflet plin de obişnuinţe este un suflet mort” şi că „tot ceea ce este important se face împotriva a ceva”: afirmaţii verificate prin experienţă şi prin însăşi istoria omenirii.

Incătuşarea în rutină, chiar dacă aduce un iluzoriu sentiment al siguranţei, aduce totodată micime de spirit, meschinărie: ea limitează fiinţa.

Şi invers, efortul de depăşire, voinţa de libertate şi  deschidere interioară, nevoia instinctivă de a te elibera din constrângerea tabieturilor sterilizante îţi îngăduie să mergi dincolo de angoasa care blochează si disponibilitatea, si dimensiunile acţiunii tale în această lume.

Aldous Huxley, întrebându-se cum ar putea omul să continue a se bucura de binefacerile civilizaţiei înăuntrul căreia este înlănţuit, fără a se lăsa. în acelaşi timp, abrutizat şi intoxicat de otrăvurile acesteia, aminteşte de dificultatea majoră: „între fiecare conştiinţă omenească şi restul lumii se ridică o barieră invizibilă, o reţea de structuri tradiţionale, de noţiuni, de senzaţii, de idei deja uzate care s-au prefăcut  într-un fel de  axiome, de vechi  sloganuri socotite drept revelaţii divine. Ceea ce vedem prin ochiurile plasei nu este niciodată lucrul însuşi, imposibil de cunoscut, în majoritatea cazurilor nu este nici măcar lucrul aşa cum se impune simţurilor noastre, aşa cum provoacă din partea organismului nostru o  reacţie spontană. Ceea ce asimilăm si ceea ce ne provoacă reacţiile este un curios amestec de experienţă imediată şi de simboluri condiţionate de civilizaţie, de impresii senzoriale şi de idei preconcepute cu privire la tot ce implică natura lucrurilor…”

In ce măsura suntem conştienţi de universul imediat în care trăim? Şi  acest univers oare nu ne înrâureşte, oare nu ne condiţionează? Cred ca da, si chiar până într-atâta încât, fără sa ne dăm seama de asta. iată-ne nu prizonieri, fiindcă e de ajuns un impuls voluntar pentru a ne desprinde de el, ci încetul cu încetul robotizaţi de maşinăria înconjurătoare.

Sistemul cultural (si care nu are de-a face cu cultura) actual  dă naştere unui mesaj permanent, in special mediatic manipulator, veritabil masaj vibrator care modelează fiinţa.

Să fie oare în toate astea ceva foarte abstract? Nu. Este o experienta concreta, la care suntem supusi fara mila si fara partinire. Banul si interesele de putere sunt cele care dicteaza.

Dar daca, într-o bună dimineaţă, o să-ţi găseşti calmul. Mai înainte o noapte de somn liniştit, apoi trezire fără grabă, baie, şedinţă de relaxare, respiraţie şi concentrare. Fără probleme în minte; să te simţi în ordine, sate simti rostuit, senin. Pe urmă să-ţi petreci ziua ca de  obicei: muncă, telefon, ziare, transport, întâlniri,  lume, discursuri si contradiscursuri … Dar seara să opreşti totul, să te izolezi.

Să meditezi. Să treci în revistă. Recipientul corp-minte, golit dimineaţa, este acum plin, îndeosebi cu nimicuri. Pe parcursul zilei acţiunea eficientă, esenţială, a ocupat foarte puţin loc.

Restul e teatru, manipulare, marketing, mizerie, agitaţie dezlănţuită,  spectacol de marionete si paradă.  Nimic nu s-a petrecut exact aşa cum ne aşteptam, timpul s-a diluat în meandrele limbajului şi ale pretinsei comunicări.

Şi asta zi de zi.

the-15-craziest-things-in-nature-you-wont-believe-actually-exist-6

SISTEME COLABORATIVE

Ne deplasăm de la consumatori pasivi spre consumatori creatori si participativi, spre colaboratori cu multiple posibilități. Internetul elimină din ce in ce mai mult persoana intermediară, așa că aproape oricine poate să-și câștige existența vânzând direct.

Și forța omniprezentă a acestei revoluții p2p (persoană la persoană sau de la om la om)) înseamnă că distribuirea se realizează la rate fenomenale. Este uimitor când te gândești că, în timpul in care citești aceasta postare, 100 de ore de video vor fi încărcate pe YouTube, peste un milion de postări se fac pe facebook….

Ceea ce găsesc  fascinant în aceste exemple este modul în care apelează la instinctele noastre primare. Adică, suntem oameni și ne-am născut și am fost crescuți să împărțim și să colaborăm. Și facem asta de mii de ani, fie când am vânat în grupuri, sau am cultivat pământul în cooperative, înainte să fi venit acest mare sistem numit hiper consum, societate de consum, producție de mase și înainte să ne fi construit garduri și să fi creat micile noastre moșii. Dar lucrurile se schimbă, și unul din motive e generația actuala care deja trăiește in era digitală. Fiecare dintre noi distribuim – fișiere, jocuri video, cunoaștere, etc.

Împărtășirea informației (sharuirea) este deja o a doua natură pentru noi.  Iar noi, cei din generația mileniului trei, suntem disciplinați ca soldații, mutându-ne de la o cultură lui EU, la cultura lui NOI.  Motivul pentru care se întâmplă așa de repede este creșterea exponențială a capacităților si mijloacelor de colaborare si comunicare pe internet si varianta lor mobilă.

Noi trăim acum într-o epocă conectată, unde putem localiza pe oricine, oricând, în timp real, de la un mic dispozitiv ușor de folosit. Anul 2008 a fost anul în care ne-am lovit de un perete. Atunci atât Mama Natură, cât și piața au zis amândouă: “Ajunge”. Știm în mod rațional că o economie construită pe hiper consum este distructiva si este o păcăleală. Totuși este greu să știm ce să facem ca indivizi întrucât zgomotul informațional si mediatic are o mare complexitate.

Pentru a înțelege ce se întâmplă este nevoie sa înțelegem cauza celor patru forțe motoare principale.
– Prima forță este  credința renăscută în importanța comunității, și o reală redefinire a ce înseamnă prieten și vecin.
– A doua forță este torentul de rețele sociale și tehnologii în timp real, care au schimbat fundamental modul în care comunicam, colaboram, vorbim si ne comportăm.
– A treia forță apare din  grijile presante ale problemelor de mediu nerezolvate.
– Și patru, o recesiune globală care a șocat fundamental comportarea consumatorilor.

Aceste patru forțe motoare fuzionează și creează marea schimbare, îndepărtându-ne de secolul 20 definit prin hiper consum, spre secolul 21, definit prin CONSUM COLABORATIV. În general  cred că suntem la un punct de inflexiune unde comportările participative – prin situri ca Facebook, Linkedin și Twitter care devin o a doua natură on-line – sunt aplicate unor aspecte off-line ale vieții zilnice. De la naveta de dimineață la modul în care moda este concepută, si pana  la modul în care cultivăm si preparam hrana, noi consumăm și colaborăm din nou.

Sunt mii de exemple concrete din toată lumea consumului colaborativ.   Network Marketingul Digitalizat este unul dintre ele, si unul dintre cele mai importante si puternice.  Deși aceste sisteme sunt enorm de diferite în maturitatea scării și a scopului, când intram în profunzime în ele, ele de fapt pot fi organizate în câteva sisteme clare. Unul dintre aceste sisteme este stilul de viață colaborativ.

Asta este folosirea participativă a unor resurse, infrastructuri, experiențe și lucruri. In câțiva ani, fraze ca “lucrul în comun”, “surfing de canapea” și “băncile de timp” vor deveni parte a jargonului profesional zilnic. Unul din exemplele mele favorite de stiluri de viață colaborative este sistemul nostru de Digital Network Marketing.  Împreună folosim si împărtășim o varietate incredibila de abilități, mijloace media si de comunicare pe internet, forța împărtășirii experienței personale semnificative…. Este una din acele idei așa de simple, dar strălucitoare, de te întrebi de ce nu s-a mai făcut înainte.

Acest sistem permite oamenilor să folosească colaborativ resurse fără să-și sacrifice stilul de viață, sau libertatea lor personală mult prețuită.  Aceasta le permite sa se dezvolte personal, sa aibă acces la produse de înaltă calitate la preturi corecte si sa devina liberi financiar cu costuri mici de timp si efort.

Sistemul colaborativ pentru servicii de produse este vechi.  Doar gândiți-vă la Network Marketing, biblioteci publice sau spălătorii automate. Doar  că intrăm într-o nouă eră, fiindcă tehnologia face colaborarea mai simplă și mai amuzantă. Există un citat minunat din New York Times care spune: “Folosirea colaborativă este pentru proprietate ceea ce iPod-ul este pentru benzile magnetice cu 8 piste, ceea ce energia solară este pentru mina de cărbune.” Cred de asemenea că pentru generația actuala, relația cu satisfacerea dorințelor începe sa fie  mult mai corecta decât la oricare altă generație precedentă.

Aceasta alimentează o masivă deplasare spre dominanța utilizării asupra posesiunii — sau așa cum spune Kevin Kelly, editorul magazinului Wired, “Unde accesul este mai bun decât posesiunea.” Accesul la  Network Marketingul Digitalizat este mai important decât posesia lui tocmai pentru ca exact acest aspect face posibil sistemul colaborativ.

 

Bunele maniere

Bunele maniere

Am încetat oare să avem idealuri, să gândim, să citim, să ne cultivăm, să ne  temem , să ne rugăm? Avem oare dreptul să considerăm tradițiile perimate sau depășite ?

Fără  îndoială că nu. Căci  nimic nu e nou  sub soare … In toate timpurile a existat tendința oamenilor de a se opune legilor impuse de politețe, deoarece la prima vedere par  restrictive și inutile. Ele sunt parcă inventate să îngrădească libertatea individului.

Dar, după o scurtă experiență de viață,  fiecare om este  nevoit să accepte că bunele maniere nu sunt deloc  inutile ci ele contribuie la formarea noastră ca “oameni”, la bucuria de a trai printre semeni civilizați.

Codul bunelor maniere nu a apărut ca o invenție a unui om excentric sau ca niște reguli impuse de aristocrația vremurilor (cum mulți oameni ar crede), el a apărut ca un răspuns firesc, natural, la probleme cotidiene ale societății.

Bazele sale își au originea în antichitate, în spațiile civice, cum ar fi agora, teatrul sau forumul, fiind utilizat des în arta oratorică, prin care oamenii erau învățați cum să conviețuiască, fără a avea comportamente deranjante pentru cei din jurul lor. Sunt reguli care stau la baza oricărei societăți sănătoase, civilizate.

Bunele maniere n-au fost adăugate în mod arbitrar unor structuri sociale. Ele au rădăcini, și se exprimă în ritualuri, într-un sentiment profund, în acea armonie dintre comportare, moralitate și etică, dintre frumusețea caracterului uman, frumusețea virtuților și moralitatea sa. Confucius, spunea că virtutea nu reprezintă nimic dacă nu se naște din  curtoazie, adică din  inima.

Omul va avea un comportament natural și agreabil, adică o purtare civilizata numai respectând niște reguli care s-au  impus și s-au codificat de-a lungul timpului.

Există reguli generale de etichetă care funcționează tot timpul, și există altele specifice fiecărei situații. Este important să cunoaștem elementele de baza ale bunelor maniere, indiferent de locul în care mergem.

Codul bunelor maniere este un set complex de reguli care guvernează comportamentul și interacțiunile noastre sociale dar și de afaceri, este mereu în evoluție și se schimbă pe măsură ce societatea se schimbă. El reflectă normele noastre culturale, codurile etice acceptate în general și regulile diferitelor grupuri din care facem parte.

Există anumite comportamente acceptate în toate situațiile sociale pe care trebuie să le învățați. Cu câteva excepții, punerea lor în practică poate face o mare diferență în viața noastră socială. Primele cinci până la șapte secunde după ce întâlnim pe cineva, sunt cruciale. Prima impresie rămâne în mintea celeilalte persoane mult timp după ce ați plecat. Daca utilizați o etichetă adecvată, prima impresie va fi una pozitivă.

imagesffff

Evolutie

 

Discuss-Divine-Comedy-with-Dante-3

Limitele vieții tale sunt doar creații ale propriului eu.

Rețetele facile sau rapide nu funcționează si nu sunt specifice evoluției spirituale. Orice schimbare interioara necesita curaj, timp si efort.

Perseverența, puritatea  și simplitatea sunt declanșatoarele transformării personale și care te vor duce la cele mai înalte niveluri ale capacităților tale și vei   putea intra pe tărâmul magic al spiritualității.

Dar pentru această destinație nu trebuie să te agăți de rezultate ci de calea pe care o ai de parcurs.

Bucură-te de calea pe care o străbați, de procesul evoluției tale. Cu cât focalizezi mai puțin pe rezultatul final, cu atât mai rapid îi vei atinge.

Modelul comun

Modelul comun, pe care îl primim din copilărie, este că trebuie să muncim din greu și să învățăm cât putem mai bine, ca să ajungem cineva, ca să putem să trăim decent.  Până aici modelul este ok, doar că de obicei mai urmează să ne găsim o slujbă bună,  că altfel nu se poate, așa e orânduită viața, fie că îți place, fie că nu.

Orice abatere de la modelul dat de societate e criticată aspru și privită cu ochi dezaprobatori. De aceea, mulți dintre noi, nici nu se gândesc să își mai caute misiunea în viață, sau să accepte și să se gândească că au una. Preferă să ia totul așa cum li se dă.

De tine depinde dacă ai curajul sau nu să ieși din turmă. De tine depinde dacă alegi să supraviețuiești sau să-ți trăiești viața în direcția și sensul date de misiunea ta.

Uneori poate simți că nimic nu are sens, poate uneori ți-e frică, simte că nu vei reuși sau că nu ai nici un suport, dar viața îți oferă mici semne și la sfârșit, toate punctele de suspensie se conectează.

Când ai găsit acel lucru care te umple de pasiune și care te împinge înainte înseamnă ca asta e vocația ta, când faci acel lucru și totul în jurul tău dispare.

Apoi, e timpul să treci la un alt nivel pentru că degeaba înveți și reușești dacă nu dai mai departe, să îi înveți și pe ceilalți. Lumea se poate schimba de la un grup mic care își asumă o viziune. Privește ce s-a întâmplat în decursul istoriei mai vechi sau mai recente, când cele mai mari realizări au pornit de la un om sau o mână de oameni. Si totul a pornit de fiecare dată de la o CREDINTA urmărită cu PASIUNE. O credință și o pasiune care au schimbat viața a milioane de oameni.

Tot ce au făcut a fost să creadă cu tărie că vor reuși să își împlinească visul. Si au împărtășit visul lor cu toți cei care au fost deschiși să-i asculte și să li se alăture.

10374942_10152155733403325_6107121090716132466_n

Sintaxa mentala

Sintaxa mentală este modul in care cineva își organizează gândurile. Sintaxa este ca un cod. Un număr de telefon are 10 cifre,  la calculatoare folosim id-ul si parola.

Ca să vorbești cu persoana cu care vrei să vorbești trebuie să formezi cifrele in ordinea corectă, ca sa intri in email sau in anumite situri trebuie sa folosești id-ul si parola corecte.

Același lucru este valabil si pentru modul in care vrei să ajungi in acea parte a creierului şi sistemului nervos care te poate ajuta cel mai bine să obții rezultatul dorit. Același lucru este valabil și in comunicare. De multe ori oamenii nu pot comunica bine unii cu alții pentru că ei folosesc coduri diferite, au sintaxe mentale diferite.

Aflați codurile și ați reușit astfel să treceți către modelarea celor mai valoroase calităţi ale oamenilor.

 

Cercul de aur

Cercul de aur

De ce?    Cum?    Ce?

Acesta este cercul de aur. Această idee simplă explică de ce unele organizații și unii lideri pot să inspire în timp ce alții nu sunt în stare.

O să definesc termenii foarte rapid.  Fiecare persoană, fiecare organizație de pe planetă  știe „ce” face.  Unii știu si „cum” fac  ceea ce fac.  Dar, extrem de puține persoane și organizații  știu de ce fac ceea ce fac.  Și prin “de ce” nu mă refer la “a face profit”.  Acesta e un rezultat.  Întotdeauna este un rezultat.  Prin “de ce” mă refer la:

  • Care este scopul?
  •  Care este cauza?
  •  În ce crezi?
  • Care este motivul pentru care există organizația?
  • Ce te face să te scoli dimineața din pat?
  • Și de ce ar trebui să-i pese cuiva?

Felul în care majoritatea dintre noi gândim,  acționăm și comunicăm este din exterior spre interior. Începem cu cele mai clare lucruri, adică cu „ce”,  și continuăm cu cele mai puțin clare.  Dar liderii inspirați și organizațiile inspirate, indiferent de mărime și industrie, gândesc, acționează și comunică din interior înspre exterior.

Majoritatea dintre noi  comunicăm și pe plan interpersonal  pornind cu „ce”, apoi „cum” si,  eventual,  la urma,  „de ce”.  Spunem ce facem, prin ce ne diferențiem sau suntem mai buni și ne așteptăm la un anumit tip de răspuns,  de comportament,  la o aprobare,  la o achiziție, la un vot,  la o adeziune  sau la ceva similar.

Ceea ce va propun este sa inversam  ordinea de transmitere a informațiilor.  Pentru ca oamenii  nu aderează sau cumpără ceea ce faci; oamenii cumpără motivul pentru care faci ceea ce faci. Oamenii nu cumpără ceea ce faci, sau cum faci, ei cumpără motivul pentru care faci, „de ce” faci.

Desigur, telul nu este să te asociezi cu oricine sau cu toată lumea care are nevoie de ceea ce tu oferi. Țelul este să te asociezi cu oameni care cred în ceea ce tu crezi.

Totul se bazează pe principii de anatomie si fiziologie. Dacă vă uitați de sus în jos la o secțiune transversală a creierului uman, veți vedea că el este de fapt împărțit în trei componente principale care sunt corelate perfect cu cercul de aur. Cel mai nou „creier” al nostru, creierul de homo sapiens, neocortexul nostru, corespunde cu nivelul  “ce”. Neocortexul este responsabil de întreaga noastră gândire rațională și analitică și de exprimarea verbală. Cele două secțiuni din mijloc formează „creierele” noastre limbice. Iar creierele limbice sunt responsabile de toate sentimentele noastre, precum încrederea și loialitatea. De asemenea, sunt responsabile de întreg comportamentul uman, de întregul proces de luare a deciziilor și nu are capacitate de exprimare verbală.

Cu alte cuvinte,  când comunicăm dinspre exterior spre interior, oamenii pot înțelege cantități vaste de informații complicate precum caracteristici, argumente și beneficii,  fapte și cifre. Doar că asta nu declanșează comportamente, nu declanșează  emoții. Când putem comunica dinspre interior spre exterior, vorbim direct cu acea parte a creierului care controlează comportamentul și apoi îi lăsăm pe oameni să raționalizeze folosind lucrurile tangibile pe care le spunem și facem.  De aici vin deciziile bazate pe emoție  si instinct.

Știți că uneori îi puteți da cuiva toate faptele și cifrele și totuși va spune:  “Știu ce indică toate faptele și detaliile, dar, pur și simplu, simt că ceva nu e în regulă.  “De ce am folosi acest verb, “simt” că ceva nu e în regulă? Pentru că partea creierului care controlează luarea deciziilor nu controlează limbajul. Cea mai bună formulare pe care o închegăm e:  “Nu știu.  Simt doar că ceva este sau nu este ok.”  Sau uneori spunem că ne lăsăm conduși de ce spune inima, sau sufletul.

Totul se întâmplă aici,  în creierul limbic, componenta care  controlează luarea deciziilor,  dar nu și limbajul.

Dar dacă nu știți de ce faceți ceea ce faceți,  iar oamenii  răspund la motivul pentru care faceți ceea ce faceți, atunci cum îi veți convinge pe oameni vreodată să se asocieze cu voi, sa vi se alăture,  sau să cumpere ceva de la voi, sau,  mai important,  să vă fie loiali și să vrea să facă parte din ceea ce faceți. Din nou,  țelul nu este doar să  oferiți  oamenilor care au nevoie de ceea ce aveți sau oferiți;  țelul este să oferiți ceea ce faceți oamenilor care cred în ceea ce credeți și voi. Dacă vă asociați cu oameni doar pentru  rezultatele activității respective, ei vor lucra doar pentru bani sau alte avantaje,  dar dacă vă asociați cu oameni care cred în ceea ce credeți și voi, ei vor lucra alături de voi până la ultima picătură de energie, chiar  cu sudoare și lacrimi.

Discursul cel mai bun este centrat pe  “Am un vis”, si nu pe “Am un plan”.

Ascultați-i pe politicienii de azi vorbind de planurile lor cuprinzătoare în „n” puncte. Nu inspiră pe nimeni.  Ei sunt doar conducători vremelnici.  Exista lideri și există  conducători. Conducătorii dețin o poziție de putere sau autoritate.

Dar cei care sunt recunoscuți ca lideri sau/si mentori ne inspiră. Fie că sunt indivizi sau organizații, îi urmăm pe cei care sunt lideri, nu pentru că trebuie, ci pentru că vrem. Îi urmăm pe cei care sunt lideri, nu pentru ei, ci pentru noi înșine .  Iar cei care încep cu “de ce” au abilitatea de a-i inspira pe cei din jurul lor sau de a găsi alți oameni care să-i inspire.

Retorica

In Grecia antică, mai întâi în Siracuza şi apoi în Atena, cetăţenii liberi răsturnau regimurile tiranice şi stabileau primele reguli de convieţuire democratică. Legile acelor vremuri prevedeau ca fiecare cetăţean să fie propriul său avocat şi să-şi pledeze singur cauza în procese, indiferent dacă era acuzat sau acuzator. Nu puteau fi angajaţi avocaţi profesionişti, iar pledoariile trebuiau susţinute în faţa a zeci sau sute de juraţi.

Cetăţenii care stăpâneau arta comunicării convingătoare se afirmau mai uşor în societate şi îşi apărau mai bine interesele. În plus, ei puteau deveni şi chiar deveneau lideri militari, politici sau religioşi, dobândind noi privilegii pe această cale.

Arta de a comunica convingător s-a numit atunci retorică.  Interesul pentru însuşirea acestei arte şi, în consecinţă,  studiul comunicării umane au devenit predominante în epocă, alături de arta şi ştiinţa războiului.

Prima accepţiune a noţiunii de retorică, cuvânt de origine greacă, a fost aceea de „ştiinţa şi arta de a convinge”. Retorica viza cu precădere, comunicarea în sfera juridică şi politică.

Un secol mai târziu, Platon (427-347 î. H) a introdus retorica în viaţa academică greacă, aşezând-o alături de filosofie. Ea nu era considerată neapărat o ştiinţă, pentru că nu urmărea cunoaşterea a ceea ce este corect sau incorect, raţional sau iraţional, ci cunoaşterea slăbiciunilor umane pentru a le putea controla şi folosi în atingerea scopurilor propuse.

Aristotel (384-322 î.H.),studentul lui Platon, scrie celebra sa lucrare „Rethorike” care deschide noi drumuri în studiul sistemelor de comunicare umană. Totodată, Aristotel elaborează primul tratat de logică (Organon) în care descoperă silogismul şi construieşte tipul de raţionament şi argumentaţie bazate pe silogism.

Urmează progresele înregistrate de filosofii romani şi distincţia dintre teoria şi practica comunicării umane:  teoria este retorica,  practica este oratoria. Unul dintre teoreticienii şi marii practicieni ai timpului rămâne Cicero(106-43 î.H.).

După epoca greco-romană, teoria comunicării umane nu a mai cunoscut  progrese considerabile timp de mai multe secole, până la Renaştere.

Începând cu anul 1600, în epoca modernă, studiul comunicării umane a fost readus în centrul preocupărilor mai multor categorii de  gânditori: filosofi, lingvişti, psihologi, sociologi, epistemologi, stilişti şi, în cele din urmă, oameni de marketing, comunicatorii, animatorii, liderii, creatorii de publicitate, agenţii publicitari, moderatorii şi, în general, agenţii de relaţii publice şi negociatorii contemporani cu noi.

218184_10151019547457257_1218112221_n

Piesa lipsa

Foarte multe dintre obstacolele de care ne lovim provin din nemulțumirile pe care le avem față de propria persoană.

Este esențial  să înveți să fii mulțumit cu tine însuti, să te placi, să te accepți așa cum ești, cu bune și rele.  Desigur, făcând și ceea ce trebuie pentru a-ți folosi și creste calitățile  și a-ți estompa defectele. Nemulțumirea poate proveni și din neînțelegerea modului în care funcționează structura noastră emoțională și a felului în care putem învăța să lucrăm cu emoțiile si sentimentele noastre  și nu doar să reacționăm la ele.

Relațiile cu ceilalți   reflectă, de regulă,  sentimentele față de noi înșine. Învățând cum să îmbunătățim comunicarea și cum să rezolvăm dificultățile cu iubire, cu smerenie, nu cu agresivitate, ne putem bucura de mai multă bunăstare și succes.

Munca  ocupă o mare parte din viața noastră și este unul din factorii principali de evoluție, dacă este aleasă cum trebuie.

Dacă activitatea  pe care o faceți înseamnă  o luptă continuă, nu o faceți cu plăcere, nu învățați în timp ce munciți, nu implică creativitate,  nu vă oferă satisfacții, e bine să vă gândiți să găsiți o altă activitate pe care să o transformați într-o parte cu adevărat împlinită și definitorie a vieții voastre.

Abordând-vă pe voi înșivă, abordându-vă sentimentele fără frică și cu curaj, analizând cu obiectivitate dar și cu emoție relațiile cu ceilalți și analizând  activitatea voastră mai degrabă din interior decât din exterior, puteți găsi piesa lipsă din propriul puzzle, puteți găsi piesa lipsă pentru realizarea legendei personale .

Poza-Univers

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!