Nōsce tē ipsum — Cunoaște-te pe tine însuți

Eseu pentru epoca digitală și pentru drumul BWW-Romania

Trăim într-o lume în care cele mai multe notificări îți cer să te cunoști mai bine decât o face chiar conștiința ta: telefoanele îți monitorizează somnul, ceasurile îți numără pașii, aplicațiile îți evaluează respirația, iar rețelele sociale… ei bine, ele îți cunosc și gândurile pe care nu le-ai formulat. Apăsăm pe ecran și primim grafice despre noi, dar foarte rar primim adevărul despre noi.

Și aici revine, cu o eleganță aproape neașteptată, vechiul oracol din Delphi: Nōsce tē ipsum — „Cunoaște-te pe tine însuți.”

Un îndemn scurt, dar cu greutatea unui univers întreg.  Un îndemn care, dacă ar fi fost scris astăzi, probabil ar fi sunat astfel:
„Actualizează-te constant. Nu rămâne pe versiunea 1.0 a propriei vieți.”

De ce?
Pentru că în epoca în care suntem conectați cu toată planeta, suntem în același timp extraordinar de singuri în interiorul propriei minți. În feed-ul digital al lumii, ne cunoaștem avatarul, fotografiile, preferințele — dar nu întotdeauna ne cunoaștem motivațiile, fricile, potențialul neexploatat. Ne uităm la noi prin filtre mai des decât prin luciditate.

Adevărata cunoaștere de sine nu vine din ceea ce postăm, ci din ceea ce îndrăznim să înfruntăm.

Și aici apare ironia dulce-amăruie: în era algoritmilor, cel mai greu algoritm de înțeles… e chiar propriul tău suflet.

Cunoașterea de sine este primul „business plan” al vieții

Poate părea surprinzător, dar cunoașterea de sine e cea mai veche formă de antreprenoriat personal:
– îți identifici resursele,
– îți analizezi limitările,
– îți descoperi misiunea,
– te reinventezi.

Sună cunoscut?
Exact — aceeași arhitectură stă și la baza sistemului BWW-Romania.

De fapt, tot ce propune BWW, într-o formă structurată și aplicată, este chiar această artă antică: să devii versiunea ta mai înaltă, să-ți aranjezi interiorul astfel încât exteriorul să urmeze firesc.
E o „școală de caracter”, dar în sensul sănătos, uman, modern — nu o disciplină exterioară, ci una interioară.

Pentru că, dacă nu te cunoști pe tine însuți, tot succesul lumii e doar o mască bine iluminată.

Însă cunoașterea de sine nu e niciodată comodă

Începem cu întrebări mici, aparent neînsemnate:

• De ce mă autosabotez exact când îmi e lumea mai dragă?
• De ce promit lucruri pentru care știu că nu am energie?
• De ce tind să mă ascund în spatele scuzelor elegante?
• De ce nu am curajul să recunosc că vreau mai mult de la viață?

Și apoi încep întrebările mari:

• Ce mă împiedică să evoluez?
• Ce mă sperie în succes?
• Ce vreau, de fapt, să las în urma mea?

Răspunsurile nu vin cu trompete triumfale. Vin încet, intim, ca o voce veche pe care nu ai mai ascultat-o de ani. Și, uneori, te doboară, alteori te ridică.

Dar întotdeauna… te clarifică.